{"id":2,"date":"2013-05-28T20:09:49","date_gmt":"2013-05-28T20:09:49","guid":{"rendered":"http:\/\/histria.geo.unibuc.ro\/?page_id=2"},"modified":"2017-08-16T17:29:30","modified_gmt":"2017-08-16T14:29:30","slug":"pagina-exemplu","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/histria.geo.unibuc.ro\/?page_id=2","title":{"rendered":"Rapoarte"},"content":{"rendered":"

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Raport de activitate \u015ftiin\u0163ific\u0103 pe anul 2010<\/span><\/strong><\/p>\n

Cetatea Histria a fost \u00eenfiin\u0163at\u0103 \u00een secolul al VII-lea \u00ce.Ch pe un promotoriu alc\u0103tuit din \u015fisturi verzi \u015fi acoperit de o stiv\u0103 relativ sub\u0163ire de loess, \u00een partea de S a lagunei Halmiris. Histria reprezint\u0103 cea mai veche colonie greceasc\u0103 de pe \u0163\u0103rmul vestic al M\u0103rii Negre, num\u0103r\u0103ndu-se printre primele cet\u0103\u0163i fondate \u00een cadrul bazinului M\u0103rii Negre. Numeroase dovezi arheologice g\u0103site pe teritoriul bazinului M\u0103rii Negre documeteaz\u0103 o intens\u0103 activitate comercial\u0103 legat\u0103 de existen\u0163a Cet\u0103\u0163ii Histria. \u00cen aceste condi\u0163ii se legitimeaz\u0103 \u00eentre preocup\u0103rile cercet\u0103torilor presupunerea existen\u0163ei unui port \u00een apropierea cet\u0103\u0163ii.<\/p>\n

Prin pozi\u0163ia acestei cet\u0103\u0163i la marginea Deltei Dun\u0103rii, delt\u0103 format\u0103 de cel mai mare sistem fluvial din Rom\u00e2nia, care a reprezentat principala surs\u0103 de sediment pentru litoralul rom\u00e2nesc din Holocen p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, aceasta a fost afectat\u0103 de procese intense de sedimentare, presupun\u00e2ndu-se c\u0103 acesta a fost cauza care a determinat declinul activit\u0103\u0163ii cet\u0103\u0163ii \u00een secolul al-VII-lea d. Ch. (Bleahu,1963). \u00cen prezent, ruinele Cet\u0103\u0163ii Histria se afl\u0103 situate \u00een cadrul complexului lagunar Razelm-Sinoe, jum\u0103tate din acest areal fiind \u00een prezent submers. Complexul lagunar Razelm Sinoe este alc\u0103tuit din lacurile Razelm \u015fi Sinoe \u015fi din grindurile marine: Saele, Zmeica, Lupilor, Chituc \u015fi Istria.<\/p>\n

Descrieri ale acestei regiuni exist\u0103 \u00eenc\u0103 din Antichitate consemnate de scriitori sau oameni de \u015ftiin\u0163a precum Herodot, Polibiu, Strabon sau Ptolemeu Claudiu, exemplar documentate \u00een cadrul sintezei Delta Dun\u0103rii (Banu \u015fi Rudescu, 1965). Printre numeroasele informa\u0163ii consemnate de scriitorii acelor vremuri, referitor strict la obiectivul pe care l-am avut \u00een vedere pentru etapa 2010, de mare \u00eensemn\u0103tate sunt scrierile istoricului Polibiu (201-120 \u00ee.e.n) care semnaleaz\u0103 existen\u0163a \u00een fa\u0163a Deltei Dun\u0103rii a unui banc submarin primejdios pentru naviga\u0163ie, lung de 185km, situat la o dep\u0103rtare de o zi de \u0163\u0103rm. Sintetiz\u00e2nd informa\u0163iile oferite de Polibiu, Banu \u015fi Rudescu (1965) remarc\u0103 faptul c\u0103 fluviile care debu\u015feaz\u0103 \u00een Pontul Euxin transportau la acea vreme cantit\u0103\u0163i importante de aluviuni cu care construiau bare submerse la dep\u0103rtare de \u0163\u0103rm<\/i>, presupun\u00e2nd, pe baza acestei informa\u0163ii, c\u0103 nivelul M\u0103rii Negre era mai sc\u0103zut dec\u00e2t cel actual.<\/p>\n

Reconstituirea cronologic\u0103 a dezvolt\u0103rii complexului lagunar Razelm Sinoe reprezint\u0103 un demers fundamental pentru \u00een\u0163elegerea modului \u00een care schimb\u0103rile pozi\u0163iei liniei \u0163\u0103rmului \u015fi ale proceselor costiere asociate au controlat destinul a\u015fez\u0103rii umane.<\/p>\n

\u00cen acest sens, principalul obiectiv pe care l-am avut \u00een vedere pentru prima etapa a desf\u0103\u015fur\u0103rii proiectului, corespunzatoare anului 2010 <\/b>a fost Dezvoltarea unei cronologii absolute pentru barierele litorale \u015fi c\u00e2mpurile marine din cadrul Complexului Lagunar Razelm-Sinoe(CLR-S)<\/b> (*<\/i><\/b>activit\u0103\u0163ile de cercetare prev\u0103zute pentru \u00eendeplinirea acestui obiectiv vor fi par\u0163ial valabile \u015fi pentru realizarea celorlalte obiective \u015ftiin\u0163ifice ale proiectului; dat\u0103 fiind procedura de lung\u0103 durat\u0103 a metodei de datare prin LSO \u015fi TL, datarea probelor de sedimente \u015fi ceramic\u0103 se va efectua pe \u00eentreaga perioad\u0103 a derul\u0103rii proiectului)<\/p>\n

\u00cen vederea realiz\u0103rii acestui obiectiv au fost desf\u0103\u015furate dou\u0103 campanii de teren \u00een care au fost efectuate urm\u0103toarele activit\u0103\u0163i de cercetare:<\/p>\n

i)\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Inspectarea \u00a0caracteristicilor fizico-geografice ale regiunii, \u00een special a morfologiei, geologiei si stratigrafiei specifice; ii) verificarea pe teren a validit\u0103\u0163ii loca\u0163iilor alese ini\u0163ial pentru desf\u0103\u015furarea activit\u0103\u0163ilor de analiz\u0103 a structurii interne \u015fi a rela\u0163iilor morfostratigrafice dintre depozite marine \u015fi cele eoliene; iii) scanarea cu georadarul pe aliniamente transversale pe cele trei bariere deltaice \u015fi vibrocarotare; iv) pre-procesarea imaginilor ob\u0163inute cu georadarul \u00een vederea descifr\u0103rii pozi\u0163iei contactului dintre strate sedimentare diferite \u015fi a posibilei sale variabilit\u0103\u0163i altitudinale; v) ridicare topografic\u0103 \u00een lungul aliniamentului scanat cu georadarul; v) s\u0103parea de \u015fan\u0163uri pentru prelevarea de e\u015fantioane de sediment \u015fi material organic \u00een vederea dat\u0103rii prin LSO \u015fi radiocarbon.<\/p>\n

Principalele realiz\u0103ri pe care le raport\u0103m \u00een anul 2010 au fost prelevarea a 14 e\u015fantioane de sedimente \u015fi material organic (cochilii) prelevate \u00een vederea dat\u0103rii prin metodele Luminiscen\u0163\u0103 Stimulat\u0103 Optic (LSO) (\u00een cadrul laboratorului de specialitate al Universit\u0103\u0163ii din Gloucester) \u015fi radiocarbon (laboratorul de specialitate al Institutului Oceanografic din Woods Hole) \u0219i ob\u0163inerea v\u00e2rstei a 4 probe de sediment (Fig.1a, b; Anexa1).<\/p>\n

Aten\u021bia noastr\u0103 s-a concentrat \u00een prima faz\u0103 asupra arealului intramural al Cet\u0103\u021bii Histria \u0219i asupra unit\u0103\u021bilor morfosedimentare proximale, respectiv asupra barierei de progradare Saele, format\u0103 \u00een prelungirea sudic\u0103 a promontoriului pe care se afl\u0103 \u00een prezent ruinele cet\u0103\u021bii Histria, a c\u00e2mpului marin Chituc \u0219i asupra grindurilor Istria \u0219i Lupilor. Descifrarea evolu\u021biei barierei Saele din cadrul CLR-S reprezin\u0103 un demers fundamental al cercet\u0103rilor noastre preliminare datorit\u0103 pozi\u021biei cheie pe care aceasta o are \u00een raport cu vechea a\u0219ezare milesian\u0103, c\u00e2t \u0219i particularit\u0103\u021bilor stratigrafice, respectiv existen\u021ba a dou\u0103 seturi de grinduri care prezint\u0103 orient\u0103ri diferite. Dispunerea discordant\u0103 a grindurilor le atibuim unor schimb\u0103ri environmentale care au controlat dezvoltarea CLR-S \u0219i implicit au afectat activitatea socio-economic\u0103 a cet\u0103\u021bii.<\/p>\n

a)\"2010_1\"<\/a><\/p>\n


\n<\/span><\/p>\n

b)\"2010_2\"<\/a><\/p>\n

Fig.1. a)<\/b> \u2013 Pozi\u0163ia punctelor de prelevare a probelor de sediment pentru datare; b)<\/b> Pozi\u0163ia v\u00e2rstelor ob\u0163inute \u00een cadrul Grindurilor Saele \u015fi Chituc (sursa imaginilor: Google Earth)<\/p>\n

Primul set de grinduri, dezvoltat \u00een partea de VNV este probabil c\u0103 s-a format \u00eentre acum 3.7-3.3ka \u0219i 1.5-1.2ka (cf. apendix articol Giosan \u0219i colab., 2005), prezent\u00e2nd\u00a0 o rat\u0103 medie de progradare de aproximativ 1.27m\/an. Noile v\u00e2rste documenteaz\u0103 formarea celui de-al doilea set de grinduri, situat \u00een partea de ESE a barierei Saele, \u00eentre acum 1-0.72ka, cu o rat\u0103 de progradare mai rapid\u0103, de aproximativ 3.64m\/an dac\u0103 raport\u0103m v\u00e2rsta probelor de sediment prelevate din grinduri diferite din partea de S a setului.<\/p>\n

Urm\u0103toarea loca\u021bie de interes a c\u0103rei evolu\u021bie este \u00een curs de a fi documentat\u0103\/descifrat\u0103 este reprezentat\u0103 de grindul Chituc. Acesta se afl\u0103 la aproximativ 2.5-3km E de grindul Saele, cele dou\u0103 unit\u0103\u021bi fiind desp\u0103r\u021bite pe cea mai mare parte a desf\u0103\u0219ur\u0103ri lor longitudinale de laguna Sinoe \u0219i racord\u00e2nu-se \u00een partea de S a lagunei, respectiv \u00een sectorul din aval (raportat la orientarea \u021b\u0103rmului fa\u021b\u0103 de curen\u021bii longitudinali de \u021b\u0103rm). La o prim\u0103 inspec\u021bie a documentelor cartografice de mare precizie (imagini satelitare Spot cu rezolu\u021bie de 1m disponibile gratuit pe Google Earth) se constat\u0103 o concordan\u021b\u0103 de orientare \u00eentre grindurile din componen\u021ba setului mai nou (partea de ESE) de grinduri din cadrul barierei Saele \u0219i cea a grindurilor din cadrul c\u00e2mpului marin Chituc, respectiv NNE-SSV. O prim\u0103 ipotez\u0103 sugerat\u0103 de aceast\u0103 situa\u021bie, la care se lucreaz\u0103 \u00een prezent se refer\u0103 la o posibil\u0103 continuitate \u00eentre setul recent de grinduri din cadrul barierei Saele \u0219i c\u00e2mpul marin Chituc. Pe l\u00e2ng\u0103 aceast\u0103 ipotez\u0103, v\u00e2rsta ob\u021binut\u0103 (1.4-1.2ka) \u00een partea de N a c\u00e2mpului Chituc confirm\u0103 informa\u021biile consemnate de scriitorii antici, anume pezen\u021ba unor bancuri sau bare submerse la dep\u0103rtare de \u021b\u0103rm<\/i>.<\/p>\n

De asemenea, au fost prelevate e\u015fantioane de sedimente pentru analiz\u0103 geochimic\u0103 prin scanare XRF (echivalentul a 10m) din arealul cet\u0103\u0163ii Histria \u015fi au fost efectuate carote pentru descrierea stratigrafiei (Anexa 2).<\/p>\n

Dat\u0103 fiind procedura de lung\u0103 durat\u0103 specific\u0103 metodei de datare prin LSO, p\u00e2n\u0103 \u00een momentul de fa\u0163\u0103 au fost procesate 4 probe (Fig.1b) urm\u00e2nd ca \u00een prima parte a anului 2011 s\u0103 primim restul v\u00e2rstelor.<\/p>\n

Pe l\u00e2ng\u0103 analizele prev\u0103zute ini\u0163ial a fost \u00eentreprins\u0103 analiza spor \u2013polen pe o carot\u0103 de 6 m prelevat\u0103 din lacul Sinoe. <\/b><\/p>\n

Anexa 1<\/b><\/p>\n

 <\/p>\n

\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n
\n

Cod<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

Lat.<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

Long.<\/b><\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/tr>\n
<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/tr>\n
S<\/td>\n\n

45.38104<\/p>\n<\/td>\n

\n

29.54965<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

S1<\/td>\n\n

45.33778<\/p>\n<\/td>\n

\n

29.55153<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

S2<\/td>\n\n

45.0549<\/p>\n<\/td>\n

\n

29.45544<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

S3<\/td>\n\n

45.05031<\/p>\n<\/td>\n

\n

29.49806<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/tr>\n
SG<\/td>\n\n

45.06417<\/p>\n<\/td>\n

\n

29.40712<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/tr>\n
SG1<\/td>\n\n

45.04592<\/p>\n<\/td>\n

\n

29.62982<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

SG2<\/td>\n\n

44.89737<\/p>\n<\/td>\n

\n

29.34517<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

SG3<\/td>\n\n

44.91522<\/p>\n<\/td>\n

\n

29.44041<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

SG4<\/td>\n\n

44.85341<\/p>\n<\/td>\n

\n

29.50989<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/tr>\n
D1<\/td>\n\n

44.94108<\/p>\n<\/td>\n

\n

29.20647<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

D2<\/td>\n\n

44.94108<\/p>\n<\/td>\n

\n

29.20647<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/tr>\n
LB1<\/td>\n\n

44.72887<\/p>\n<\/td>\n

\n

29.01064<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

LB2<\/td>\n\n

44.66793<\/p>\n<\/td>\n

\n

28.89291<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/tr>\n
Z1<\/td>\n\n

44.70528<\/p>\n<\/td>\n

\n

28.8908<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/tr>\n
C1S1<\/td>\n\n

44.53472<\/p>\n<\/td>\n

\n

28.73472<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/tr>\n
C2S2<\/td>\n\n

44.48502<\/p>\n<\/td>\n

\n

28.72936<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

C3S2<\/td>\n\n

44.4783<\/p>\n<\/td>\n

\n

28.75142<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n<\/tbody>\n<\/table>\n<\/div>\n

Tabel 1<\/b>: Pozi\u0163ia punctelor de prelevare a probelor de sediment<\/p>\n

 <\/p>\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n\n
\n

Nr.<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

Proba<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

Localizare<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

Lat.<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

Long.<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

Ad\u00e2ncime (m)<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

V\u00e2rsta(ka)<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

\u00b1(ka)<\/b><\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n<\/tr>\n
\n

1<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

P2S1<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

SAELE<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

44.5342<\/p>\n<\/td>\n

\n

28.7611<\/p>\n<\/td>\n

\n

1.25<\/p>\n<\/td>\n

\n

0.98<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

0.1<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

\n

\u00a0<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

\u00a0<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

\u00a0<\/b><\/p>\n<\/td>\n

<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n\n

\u00a0<\/b><\/p>\n<\/td>\n

<\/td>\n<\/tr>\n
\n

2<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

P3S2<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

SAELE<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

44.539<\/p>\n<\/td>\n

\n

28.77<\/p>\n<\/td>\n

\n

0.95<\/p>\n<\/td>\n

\n

0.89<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

0.1<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

\n

\u00a0<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

\u00a0<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

\u00a0<\/b><\/p>\n<\/td>\n

<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n\n

\u00a0<\/b><\/p>\n<\/td>\n

<\/td>\n<\/tr>\n
\n

3<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

P4S2<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

SAELE<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

44.478<\/p>\n<\/td>\n

\n

28.75<\/p>\n<\/td>\n

\n

1.1<\/p>\n<\/td>\n

\n

0.72<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

0.08<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n

\n

\u00a0<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

\u00a0<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

\u00a0<\/b><\/p>\n<\/td>\n

<\/td>\n<\/td>\n<\/td>\n\n

\u00a0<\/b><\/p>\n<\/td>\n

<\/td>\n<\/tr>\n
\n

4<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

C2<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

CHITUC<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

44.55728<\/p>\n<\/td>\n

\n

28.89178<\/p>\n<\/td>\n

\n

0.75<\/p>\n<\/td>\n

\n

1.3<\/b><\/p>\n<\/td>\n

\n

0.1<\/p>\n<\/td>\n<\/tr>\n<\/tbody>\n<\/table>\n

Tabel 2<\/b>: V\u00e2rsta probelor datate prin LSO<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Anexa 2<\/b><\/p>\n

\"2010_3\"<\/a>Anexa 2. a) Profile statigrafice din cadrul barierei Saele<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/sup><\/p>\n

\"2010_4\"<\/a>Anexa 2. b) Profile statigrafice din arealul intramural al Cet\u0103\u021bii Histria<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\"2010_5\"<\/a><\/p>\n

\"2010_6\"<\/a><\/p>\n

\"2010_7\"<\/a><\/p>\n

\"2010_8\"<\/a>Anexa 2. d) Profile statigrafice prelevate din cadrul lacului Sinoe<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0Raport de activitate \u015ftiin\u0163ific\u0103 pe anul 2011<\/strong><\/span><\/p>\n

Regiunea Histria, situat\u0103 \u00een cadrul Complexului Lagunar Razelm-Sinoe (CLR-S) repezint\u0103 una dintre cele mai bine documentate zone costiere din punctul de vedere al evolu\u021biei \u00a0paleogeografice \u0219i al rela\u021biei om-mediu. Acest aspect a fost favorizat de prezen\u021ba \u00een aceast\u0103 zon\u0103 a ruinelor Cet\u0103\u021bii Histria, care prezint\u0103 un grad foarte bun de p\u0103strare, urmare a lipsei unor forme majore de interferen\u021b\u0103 uman\u0103 \u00een zon\u0103 \u00een intervalul care a urmat momentului abandon\u0103rii ceta\u021bii, \u00een sec. al VII-lea AD.\u00a0 Cetatea Histria, situat\u0103 \u00een partea de V a CLR-S este cea mai veche cetate milesiana de pe coasta rom\u00e2neasc\u0103 a M\u0103rii Negre, \u00eentemeiat\u0103 \u00een perioada arhaic\u0103 (sec. al VII-le BC) \u00eentr-un sector de \u021b\u0103rm cu deschidere la mare. \u00cen prezent ruinele Cet\u0103\u021bii Histria sunt separate de apele M\u0103rii Negre de grindurile Chituc, Saele \u0219i de bariera litoral\u0103 Lupilor \u0219i de Lacul Sinoe, aceast\u0103 situa\u021bie constituind o eviden\u021b\u0103 a transform\u0103rilor peisajului costier care s-au produs at\u00e2t \u00een timpul activit\u0103\u021bii histriene c\u00e2t \u0219i dup\u0103 declinul cet\u0103\u021bii. Surse epigrafice \u0219i arheologice documenteaz\u0103 faptul c\u0103 \u00een timpul celor aproximativ 13 secole de existen\u021b\u0103, Histria a experimentat condi\u021bii de mediu propice dezvolt\u0103rii unui ora\u0219 prosper (ex. pescuit, agricultur\u0103, cre\u0219terea animalelor, ceramic\u0103, activit\u0103\u021bi comerciale maritime) (Alexandrescu \u0219i Scuhuller, 1990), care nu ar fi fost posibile far\u0103 existen\u021ba unor amenaj\u0103ri protuare \u00een apropiere.<\/p>\n

\u00cen cadrul etapei 2011 de desf\u0103\u0219urare a proiectului de cercetare TE-74\/2010 am investigat principalele tranform\u0103ri ale peisajului histrian asociate oscila\u021biilor nivelului relativ al M\u0103rii Negre \u0219i am evaluat impactul furtunilor asupra dinamicii liniei \u021b\u0103rmului.<\/p>\n

Cercet\u0103rile noastre au inclus dat\u0103ri prin metodele C14 \u0219i Luminiscen\u021b\u0103 Stimulat\u0103 Optic (LSO) necesare determin\u0103rii cadrului temporal \u00een care s-au format \u0219i au evoluat principalele unit\u0103\u021bi morfostructurale din zona (ex. grindurile Saele, Chituc, Lupilor), analize texturale \u0219i mineralogice efectuate \u00een vederea determin\u0103rii ariei surs\u0103 a sedimentelor care intr\u0103 \u00een componen\u021ba grindurilor, analize stratigrafice necesare stabilirii rela\u021biilor dintre orizonturi sedimentare diferite \u0219i ridic\u0103ri topografice sub form\u0103 de profile transversale \u0219i longitudinale peste grindurile Saele \u0219i Chituc necesare urm\u0103ririi tendin\u021belor de variabilitate altitudinal\u0103 a crestelor de plaja (beach ridge-urilor) din componenta grindurilor principale precum \u0219i determinarea cotelor absolute ale punctelor din care s-au prelevat probe de sediment pentu datari prin LSO \u0219i a punctelor in care s-au executat foraje in vederea analizei stratigrafie.<\/p>\n

    \n
  1. Determinarea oscila\u021biilor nivelului relativ al M\u0103rii Negre \u00een timpul Holocenului Superior \u00een regiunea complexului lagunar Razelm Sinoe.<\/li>\n<\/ol>\n

    \u00cen secolele VII-VI BC\u00a0 au fost \u00eentemeiate zeci de colonii milesiene de-a lungul \u021b\u0103rmurilor M\u0103rii Negre, \u00een locuri \u00een care condi\u021biile naturale erau favorabile dezvolt\u0103rii activit\u0103\u021bilor socio-umane (Avram \u0219i colab., 2004). \u00cen prezent, toate ora\u0219ele construite la acea vreme sunt par\u021bial sau total scufundate \u00een apele M\u0103rii Negre (Fornasier \u0219i Bottger, 2002, Opperman, 2004). Este unanim acceptat\u0103 ideea c\u0103 at\u00e2t \u00een timpul \u00eendelungatei existen\u021be a Cet\u0103\u021bii Histria (ex. 13 secole) \u00a0c\u00e2t \u0219i dup\u0103 abandonul acesteia, s-au produs schimb\u0103ri substan\u021biale ale configura\u021biei topografice.<\/p>\n

    \"2011-1\"<\/a><\/p>\n

    Fig. 1a) Pozi\u021bia \u0219i geografia regiunii Histria \u00een cadrul Deltei Dun\u0103rii. 1b) Detaliu privind pozi\u021bia grindurilor Saele, Chituc, Lupilor \u0219i a lacurilor Sinoe, Nunta\u0219i \u0219i Histria. Este redat\u0103, de asemenea, pozi\u021bia v\u00e2rstelor absolute.<\/strong><\/p>\n

    Primele \u00eencerc\u0103ri de reconstituire a peisajului costier \u00een zona Histria s-au concentrat asupra arealului ocupat de vechiul ora\u0219 \u0219i s-au preocupat \u00een special de problema leg\u0103turii pe care aceasta a avut-o cu partea continental\u0103. P\u00e2rvan (1915, 196) \u0219i Lambrino (1938) au lansat ipoteza potrivit c\u0103reia ora\u0219ul Histria a fost construit pe o insul\u0103, reprezentat\u0103 \u00een principal de aflorimentul de \u0219ist verde pe care \u00eel imaginau izolat at\u00e2t de uscatul dinspre V c\u00e2t \u0219i de partea de N corespunzatoare arealului necropolei tumulare. Cercet\u0103rile arheologice \u00eentreprinse \u00een anii \u00a0\u201950 \u00een interiorul acropolei \u0219i \u00een arealul \u00eenconjurator au condus la descoperiri importante care sprijin\u0103 ipoteza conform c\u0103reia, la momentul sosirii grecilor, cel mai probabil \u00een anul 657BC,\u00a0 aflorimentul de \u0219ist verde f\u0103cea parte din zona continental\u0103 (Condurachi, 1954). Aceast\u0103 ipotez\u0103 a fost sus\u021binut\u0103 \u0219i de Canarache (1956) \u00een favoarea c\u0103reia a adus\u00a0 noi elemente, precum apeductele ceramice (dat\u00e2nd din perioada romana) \u0219i metalice g\u0103site suspendate \u00een malul Nordic al Lacului Histria, tumuli inunda\u021bi \u00een partea de N acropolei, sub apele lacului Histria \u0219i Sinoe, precum \u0219i resturile zidurilor romane \u0219i elenistice din partea de N a cet\u0103\u021bii.<\/p>\n

    Cote\u021b (1962) \u0219i Bleahu (1963) au imaginat construc\u021bia ora\u0219ului la marginea martim\u0103 a unei c\u00e2mpii litorale nisipoase (tombolo) care f\u0103cea leg\u0103tura \u00eentre insula pietroas\u0103 \u0219i zona continental\u0103 spre V \u0219i N. Alexandrescu (1978) \u0219i \u0218tefan (1987), interpret\u00e2nd fotografiile aeriene efectuate \u00een anii \u201950, au identificat noi drumuri antice ca dovezi ale leg\u0103turii terestre dintre partea central\u0103 a ora\u0219ului (suprapus\u0103 aflorimentului de \u0219ist verde) \u0219i partea de SV, peste zona ocupat\u0103 \u00een prezent de jum\u0103tatea vestic\u0103 a grindului Saele \u0219i Lacul Nunta\u0219i (Duingi).<\/p>\n

    Ideea comun\u0103 celor mai multe teorii privitoare la evolu\u021bia CLR-S \u0219i implicit a regiunii Histria, se refer\u0103 la construirea grindurilor marine care au barat compartimente diferite ale unui vechi golf marin, cu ape pu\u021bin ad\u00e2nci, natura proceselor care au determinat apari\u021bia acestui puzzle de lacuri \u0219i bariere litorale afl\u00e2ndu-se \u00eenc\u0103 in discu\u021bie. Cele mai multe ipoteze fac referire la oscila\u021biile eustatice ale nivelului marin ca principal factor de control al schimb\u0103rilor morfologice (Bleahu, 1963, Cote\u021b, 1966, Alexandrescu, 1978, Pippiddi, 1983, Panin, 1989, 2003), \u00een timp ce al\u021bii le atribuie ac\u021biunii conjugate a neotectonicii, proceselor costiere de eroziune \u0219i acumulare \u0219i oscila\u021biilor nivelului marin (Canarache, 1956, Giosan \u0219i colab., 2006).<\/p>\n

    Descoperirea numeroaselor elemente arheologice (tumuli, resturi de locuin\u021be, resturi de ziduri de fortificare) sub apele Lacului Histria \u0219i \u00een zona inundabil\u0103 dintre acropol\u0103 \u0219i necropol\u0103, care face legatura \u00eentre Lacul Histria \u0219i Lacul Sinoe au condus spre interpretarea comun\u0103 potrivit c\u0103reia acestea au fost construite \u00eentr-o faza de regresiune marin\u0103, coincident\u0103 momentului coloniz\u0103rii grece\u0219ti. Descoperirea acestor elemente construite pe substrat nisipos maritim dar \u00een prezent submerse, precum \u0219i formarea Lacului Sinoe, sub apele c\u0103ruia s-a determinat continuitatea dintre grindurile din cadrul unit\u0103\u021biilor Saele \u0219i Chituc (Mih\u0103ilescu \u0219i colab., 1983) au fost atribuite unei transgresiuni marine, denumit\u0103 local \u201etransgresiunea histrian\u0103\u201d (Bleahu, 1963, Vespremeanu, 2005).<\/p>\n

    Teoria eustatic\u0103 dezvoltat\u0103 pentru interpretarea schimb\u0103rilor de peisaj petrectute \u00een zona Histria a fost puternic influen\u021bat\u0103 de lansarea conceptului de \u201etransgresiune Fanagorian\u0103\u201d de c\u0103tre Fedorov (1957), care a explicat \u00een premier\u0103 pozi\u021bia submers\u0103 a Cet\u0103\u021bii Fanagoria\u00a0 ca fiind ini\u021bial construit\u0103 pe uscat \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care nivelul M\u0103rii era mai sc\u0103zut, experiment\u00e2nd subsecvent scufundarea ca rezultat al cre\u0219terii nivelului marin. De atunci, majoritatea studiilor care au tratat evolu\u021bia nivelului M\u0103rii Negre \u00een Holocenul Mediu \u0219i Superior presupuneau un nivel mai \u00eenalt cu 2-5m la \u00eenceputul mileniului II BC, fa\u021b\u0103 de cel prezent, urmat de o sc\u0103dere de 5-10m \u00een timpul milenuiului I BC (Fedorov, 1975, 1977, Shilik, 1957, Chepalyga, 1984, Vespremeanu, 2005, Balabanov, 2009)<\/p>\n

    Pentru a ob\u021bine o curba care s\u0103 redea evolu\u021bia nivelului M\u0103rii Negre la Histria, am folosit pozi\u021bia tuturor v\u00e2rstelor absolute ob\u021binute din c\u00e2mpurile marine stabile Saele, Chituc \u0219i Lupilor (fig. 2a). \u00cen urma proces\u0103rii datelor se remarc\u0103 stabilitatea nivelului relativ al m\u0103rii \u00een intervalul 1000BC-1000AD, incluz\u00e2nd perioada de timp \u00een care s-a dezvoltat ora\u0219ul Histria, care contrazice ipoteza unor amplitudini majore ale nivelului m\u0103rii, anterior postulate (fig. 2b). \u00cen acest interval nivelul mediu al M\u0103rii Negre se afla la -0.7 m fa\u021b\u0103 de cel actual, urmat de o cre\u0219tere gradat\u0103 \u00een decursul ultimului mileniu.<\/p>\n

    \"2011-2\"<\/a><\/p>\n

    Fig. 2a. Curba nivelului relativ al M\u0103rii Negre la Histria ob\u021binut \u00een urma reprezent\u0103rii grafice a pozi\u021bei absolute a v\u00e2rstelor crestelor de plaj\u0103 stabile. 2b) Sintez\u0103 a oscila\u021biilor de nivel \u00eenregistrate de Marea Neagr\u0103 propuse de diferi\u021bi autori.<\/strong><\/p>\n

    Pozi\u021biile diferite ocupate \u00een cadrul curbei de nivel de c\u0103tre indicatori contemporani sugereaz\u0103 semnalul unui factor local cu ac\u021biune localizat\u0103, cel mai probabil tectonic. Reprezentativ\u0103 pentru acest caz este pozi\u021bia mai cobor\u00e2t\u0103 a interfa\u021bei dintre depozitele marine \u0219i cele eoliene din partea de N a Chitucului, \u00een compara\u021bie cu partea de E a c\u00e2mpului marin Saele care indic\u0103 o rat\u0103 moderat\u0103 de subsiden\u021b\u0103 (~0.5mm\/an) care a afectat \u0219i probabil continu\u0103 s\u0103 ac\u021bioneze asupra acestei unit\u0103\u021bi, favoriz\u00e2nd dezvoltarea Lacului Sinoe \u0219i manifestarea unor procese erozive intense pe latura maritim\u0103 a c\u00e2mpului Chituc (ex. 4-8m\/an cf. Vespremeanu-Stroe \u0219i colab., 2007).<\/p>\n

    \"2011-3\"<\/a><\/p>\n

    Fig. 3 Profil topografic transversal peste c\u00e2mpul marin Chituc pe care se observ\u0103 sc\u0103derea altitudinii grindurilor sucesive \u00een jumatatea N, rezultat posibil al unui proces de subsiden\u021b\u0103.<\/strong><\/p>\n

    De asemenea, profilul topografic executat \u00een lungul c\u00e2mpului marin Chituc (vezi fig. 1) eviden\u021biaz\u0103 pozi\u021bia mai joas\u0103 a jum\u0103t\u0103\u021bii nordice, suger\u00e2nd ac\u021biunea unor mi\u0219c\u0103ri subsidente \u00a0(Fig. 3a).<\/p>\n

    2.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/b>Investigarea r<\/b>egimului furtunilor \u00een Holocenul Superior \u0219i controlul exercitat asupra dinamicii costiere<\/b><\/p>\n

    Furtunile puternice au capacitatea de a redistribui volume importante de sediment \u0219i implicit, de a controla evolu\u021bia liniei \u021b\u0103rmului pe terment scurt (Morton \u0219i colab., 1995). Investigarea producerii furtunilor costiere pe termen lung este important\u0103 pentru determinarea frecven\u021bei \u0219i a impactului pe care aceste evenimente \u00eel exercit\u0103 asupra \u021b\u0103rmurilor nisipoase.\u00a0 Investigarea detaliat\u0103 a evolu\u021biei liniei \u021b\u0103rmului \u0219i a dinamicii sedimentelor \u00een lungul \u021b\u0103rmului furnizeaz\u0103 am\u0103nunte asupra poceselor naturale \u0219i antropice precum \u0219i asupra interca\u021biunii acestora. Pentru a ob\u021bine o imagine clar\u0103 a interac\u021biunii dintre dinamica sedimentelor, schimb\u0103rile nivelului marin la diferite sc\u0103ri de timp \u0219i a regimului v\u00e2ntului se impune cu stringen\u021b\u0103 ob\u021binerea unei cronologii absolute a successiunii grindurilor care intr\u0103 \u00eentr\u0103 \u00een componen\u021ba c\u00e2mpurilor marine Saele \u0219i Chituc. Acest obiectiv a fost abordat prin exectuarea, \u00eentr-o prim\u0103 faz\u0103 a unei serii de foraje dispuse transversal peste c\u00e2mpurile Saele \u0219i Chituc \u00een lungul unor aliniamente pe care au fost efectuatate m\u0103sur\u0103tori topografice \u00een vederea determin\u0103rii altitudinii absolute precum \u0219i a tendin\u021bei de variabilitate a acesteia. Acest demers a urm\u0103rit pe de o parte investigarea stratigrafiei grindurilor \u0219i a depresiunilor dintre grinduri \u0219i pe de alt\u0103 parte detectarea eventualelor urme asociate producerii furtunilor (ex. discontinuit\u0103\u021bi stratigrafice, depozite de furtun\u0103). \u00cen loca\u021biile considerate reprezentative au fost prelevat probe de nisip pentru datare prin Luminiscen\u021b\u0103 Stimulat\u0103 Optic.<\/p>\n

    Interpret\u00e2nd rezultatele ob\u021binute am constatat c\u0103 barierele de progradare Saele\u00a0 \u0219i Chituc sunt rezultatul predomin\u0103rii unor condi\u021bii strict acumulative, \u00een structura c\u0103rora neput\u00e2nd fi identificate – cu excep\u021bia unui grind major, distinct, dispus oblic pe aliniament NNE-SSV \u00een partea central\u0103 a c\u00e2mpului Saele,\u00a0 care reteaz\u0103 o succesiune de grinduri orientate relativ N-S – elemente rezultate \u00een urma trunchierii stratelor datorate producerii unor evenimente erozive. Fiind forme eminamente acumulative, varia\u021biile volumetrice ale gridurilor succesive care intr\u0103 \u00een componen\u021ba acestora pot fi indicatoare ale unor perioade caracterizate printr-o stormicitate intensiv\u0103 care determin\u0103 manifestarea unor procese erozive \u00een sectoare costiere specifice \u0219i intensificarea transportului sedimentar \u00eenso\u021bit de cre\u0219terea volumului de nisip transportat de curen\u021bii de \u021b\u0103rm \u00een cadrul sectoarelor predominant acumulative.<\/p>\n

    Determinarea cadrului geocronologic \u00een care s-au format \u0219i au evoluat c\u00e2mpurile Saele, Chituc \u0219i Lupilor a scos la iveal\u0103 o situa\u021bie inedit\u0103:dispari\u021bia succesiunii de grinduri formate \u00een intervalul temporal \u00a02.730 ani BC-0.950 ani AD sub un set de grinduri nou-formate (ex. post 0.950 ani BP). Particularit\u0103\u021bile morfologice (Fig. 4) \u0219i texturale ale grindului care muleaz\u0103 contactul dintre setul de grinduri vechi, format \u00eentre 3.9 \u0219i 2.7 c.a BC \u0219i cel nou al c\u0103rui \u00eenceput a fost datat acum 0.95 ani sugereaz\u0103 ac\u021biunea unui eveniment sigular \u00een termeni de amploare \u0219i frecven\u021b\u0103 de producere care a dus la conturarea unei forme de relief distinct\u0103 \u00een cuprinsul c\u00e2mpului marin Saele. Forajele efectuate \u00een cadrul acestui cordon au scos la iveal\u0103 faptul c\u0103 acesta este format \u00een principal din fragmente de cochilii \u0219i din cohilii juvenile dispuse \u00een straturi cu grade de compactare diferite. Grosimea acestui cordon nu dep\u0103\u0219e\u0219te 4 m \u00een partea de N unde se individualizeaz\u0103 \u0219i \u00een altimetria c\u00e2mpului marin (fig. 4).<\/p>\n

    \"2011-4\"<\/a><\/p>\n

    Fig. 4. Profil transversal peste c\u00e2mpul marin Saele. Se remarc\u0103 prezen\u021ba distinct\u0103 din punct de vedere altitudinal, morfologic \u0219i textural a cordonului care marcheaz\u0103 contactul dintre setul de grinduri vechi\u00a0 (V) \u0219i cel nou (E).<\/strong><\/p>\n

    Dispari\u021bia succesiunii de grinduri formate \u00eentr-un interval temporal mai mare de un mileniu\u00a0 (intervalul temporal \u00een care s-a dezvoltat vechiul ora\u0219 Histria) nu poate fi este pu\u021bin probabil a fi cauzat\u0103 de evenimente stormice. Mai mult, formarea unui set nou de grinduri suprapus celui vechi reprezint\u0103 cel mai probabil un element indicativ al unor procese tectonice locale, \u00een special procese de subsiden\u021b\u0103.<\/p>\n

     <\/p>\n

    Bibliografie<\/strong><\/p>\n

    Alexandrescu, P., 1978. – Notes de topographie histrienne, Dacia, 22, 331-342;<\/p>\n

    Alexandrescu, P. and Schuller, W.\u00a0 (Eds.), 1990. – Histria. Eine Griechenstadt an der rum\u00e4nischen Scwarzmeerk\u00fcste, Konstanz;<\/p>\n

    Avram, A.,\u00a0 Hind, J., Tsetskhladze, G. 2004. – The Black Sea Area, in: Hansen, M. H. , Nielsen, T. H. An Inventory of Archaic and Classical Poleis, Oxford, 924-973;<\/p>\n

    Balabanov, I.P., 2009. – Paleogeographic Background to Modern Natural Condition of the Caucasus Littoral Holocene Terraces and their long-term development forecast.Dalnauka, Moscow, 352;<\/p>\n

    Ballard, R.D., Coleman, D.F., Rosenberg, G.D., 2000. – Further evidence of abrupt Holocene drowning of the Black Sea shelf. Marine Geology 170, 253-261;<\/p>\n

    Bleahu, M.,1962. – Observa\u0163ii asupra evolu\u0163iei zonei Histria \u00een ultimele trei milenii, Probleme de Geografie 9, 45-56;<\/p>\n

    Canarache, V., 1956, – Observa\u0163ii noi cu privire la topografia Histriei 7, (2-3), 289-315;<\/p>\n

    Chepalyga, A., 1984. – Inlands sea basins. In: Velichko,A.A., Wright, H. E., Barnosky,C.W. (Eds.), Late Quaternary Environments of the Soviet Union. University of Minnesota Press, Minneapolis, 237-240;<\/p>\n

    Cote\u0163, P. V., 1966, – \u0162\u0103rmul M\u0103rii Negre \u015fi evolu\u0163ia lui \u00een timpuri istorice (cu privire special\u0103 asupra regiunii Histria), Histria 2, 337-352.<\/p>\n

    Fedorov, P.V. and Skira, I.A., 1957. – Epoca actual\u0103 \u00een istoria geologic\u0103 a M\u0103rii Negre. Analele Rom. Sov. Seria Geol.Geogr.,3;<\/p>\n

    Fedorov, P.V.,1977. – Late Quaternary history of the Back Sea and evolution of the southern seas of Europe. In: Kaplin, P.A., Shcherbakov,F. A (Eds.) Pleistocene paleogeography and sediments of the Southern seas of the USSR, Nauka, Moscow, 25-32 (in Russian);<\/p>\n

    Fornasier, J. , B\u00f6ttger, B.,(Eds.). 2002. – Das bosporanische Reich der Nordosten in der Antike, Mainz;<\/p>\n

    Giosan, L., Donnelly, J.P., Constantinescu, \u015et., Filip, F., Ovejanu, I., Vespremeanu – Stroe, A., Vespremeanu, E., Duller, G.A.T., 2006. – Young Danube delta documents stable Black Sea level since the middle Holocene: Morphodynamic, paleogeographic, and archaeological implications. Geology.v.34, 9, 757-760;<\/p>\n

    Lambrino, M. F, 1938, – Les vases archaique d\u2019Histria, Bucarest, pp. 375;<\/p>\n

    Mih\u0103ilescu, N., R\u0103dan, S., Artin, L., R\u0103dan, S., R\u0103dan, M., Vanghelie, I., 1983. – Modern sedimentation in the Razelm-Sinoe Lacustrine Complex, Anuarul Instit. de Geologie si Geofizica, LXII, 297-304;<\/p>\n

    Moisil, C., 1909. – Antichit\u0103\u0163i cre\u015ftine din Istros. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 2, 165-170;<\/p>\n

    Morton, R.A., Gibeaut, J.C., Paine, J.G. 1995. – Meso-scale transfer of sand during and after storms: implications for predictions of shoreline movement. Marine Geology, 126, 161-179;<\/p>\n

    Oppermann, M. 2004. – Die westpontischen Poleis und ihr indigenes Umfeld in vorr\u00f6mischer Zeit, Langenwei\u00dfbach;<\/p>\n

    Panin, N., 1989. – Danube delta. Genesis, evolution and sedimentology. Revue Roum. de Geology, Geophiz, Geogr. 33, 25-36;<\/p>\n

    Panin, N., Panin, S, Herz, N., Noakes, J.E., 1983. – Radiocarbon dating of Danube Delta deposits. Quaternary Research 19, 249-255;<\/p>\n

    Panin, N., 1983. -Black Sea coast line changes in the last 10,000 years: a new attempt at identifying the Danubes mouths as described by the Ancients. Dacia 27, 175-184;<\/p>\n

    Panin, N. 2003. -The Danube Delta geomorphology and Holocene evolution: a syntheis. Geomorphologie: relief, processus, environment 4, 247-262;<\/p>\n

    P\u00e2rvan, V., 1915, – Rumanien (Archaologische Funde im Jahre 1914), Archaologischer Anzeiger 4, 253- 270;<\/p>\n

    P\u00e2rvan,V., 1916, – Campania a II-a de s\u0103p\u0103turi la Histria, Raport asupra activit\u0103\u0163ii Muzeului Na\u0163ional de Antichit\u0103\u0163i \u00een cursul anului 1915, Bucure\u015fti, 18-20;<\/p>\n

    Pippidi, D.M., 1953. – Histria \u015fi Callatis \u00een sec. III-II \u00ee.e.n, Studii \u015fi Cercet\u0103ri de Istorie Veche 4 (3-4), 32-45;<\/p>\n

    Zirra, V and Alexandrescu, P., 1957. – \u015eantierul arheologic Histria: sectorul necropolei tumulare. Materiale \u015fi Cercet\u0103ri Arheologice 4, 22-31;<\/p>\n

    Vespemeanu, E., 2005. – Geografia M\u0103rii Negre. Editura Universitar\u0103. Bucure\u015fti, 255;<\/p>\n

    Vespremeanu-Stroe, A., Constantinescu, \u015e., T\u0103tui, F. and Giosan, L. 2007. – Multi-decadal Evolution and North Atlantic Oscillation Influences on the Dynamics of the Danube Delta Shoreline, Journal of Coastal Research 50, 175-162.<\/p>\n

    \u00a0<\/strong><\/p>\n

    Raport de activitate \u015ftiin\u0163ific\u0103 pe anul 2012<\/strong><\/span><\/p>\n

    Derularea proiectului de cercetare PN II TE-74\/2010, etapa 2012, a avut ca obiectiv central reconstituirea dinamicii unitatilor morfosedimentare din cadrul sistemului lagunar Razelm Sinoe in timpul Holocenului Superior.<\/p>\n

    Pentru realizarea acestui obiectiv au fost integrate date referitoare la caracteristicile stratigrafice ale principalelor unitati morfo-sedimentare si varste absolute (obtinute prin metodele Luminiscenta Stimulata Optic si 14<\/sub>C) dispuse in lungul unor transecte perpendiculare pe directia de progradare a liniei tarmului (Fig 1).<\/p>\n

    \"2012-1\"<\/a> Figura 1. Caracteristicile fiziografice ale regiunii costiere Histria. Localizarea in spatiu a varstelor absolute.\u00a0<\/strong><\/p>\n

    Imaginile stratigrafice au fost obtinute prin scanarea cu Ground Penetrating Radar (GPR) in lungul mai multor transecte efectuate peste campurile marine Saele si Chituc, precum si in cadrului Cetatii Histria. Scanarea GPR se bazeaza pe transmiterea, reflectarea si receptarea unor unde electomagnetice exprimate in gama de frecventa MHz. Principiile care stau la baza acestei tehnici pecum si detalii practice referitoare la colectarea si obtinerea imaginilor\u00a0 sunt descries pe larg in literatura de specialitate (Conyers & Goodman, 1997; Reynolds, 1997).<\/p>\n

    Profilele GPR au fost obtinute cu sistemul de scanare MALA GPR ProEx folosind antena cu frecventa de 100 MHz conectata la un pachet de baterii 12V Li-ion. Pentru colectarea\u00a0 imginilor pe teren, antenele au fost in contact cu solul, distantate la 1 m una fata de alta ,dispuse perpendicular pe directia de obtinere a profilului (V-E). Acest tip de antena a fost folosit cu succes si in alte cazuri de investigare a structurii interne a unor bariere nisipoase, campuri marine sau dune de nisip (Bristow & Bailey 2000; Neal & Roberts 2001; Botha si colab., 2003). Prospectarea arealelor cu potential paleoenvionetal semnificativ a fost facuta prin sondaje cu un auger manual. Sectoarele in care au fost detectate urme ale unei stratigrafii complexe si complicat de inerpretat, au fost scanate cu ajutorul GPR-ului.<\/p>\n

    Interpretarea integrata a rezultatelor investigatiilor stratigrafice si geocronologice evidentiaza faptul ca regiunea costiera joasa Histria (partea sudica a Deltei Dunarii) a evoluat spre configuatia actuala prin doua faze – predeltaica si deltaica \u2013 si patru stadii:<\/p>\n

    i)\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 un tarm moderat-indent, care determina limitarea circulatiei sedimentelor in cadrul unor celule litorale;<\/p>\n

    ii)\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 acumularea progresiva a sedimentelor in cadrul golfurilor locale si formarea subsecventa a campurilor marine;<\/p>\n

    iii)\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 dezvoltarea rapida a unui lob deltaic care a determinat cresterea bugetului sedimentar<\/p>\n

    iv)\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 fragmentare neotectonica a regiunii care a generat subsidenta unor blocuri si mentinerea in stabiltate a altora.<\/p>\n

    Faza predeltaica<\/b>:<\/p>\n

    Dupa stabilzarea nivelului marin acum ca. 5500 ani BP (Pirazzoli, 1991; Giosan si colab., 2006), linia tarmului in regiunea Histria a inceput sa evolueze de la forma de faleza moderat indentata, cu un indice al sinuozitatii de 1.7 (Preoteasa si colab., trimis spre publicare) (faleze scunde taiate in sisturi verzi, acoperite de un deposit de loess cu o grosime cuprinsa intre 3-10 m) la cea de plaja nisipoasa.<\/p>\n

    Conform noilor varste absolute obtinute, procesul de acumulare a sedimentelor in cadrul golfurilor a inceput in timpul fazei de stabilizare postglaciara a nivelului Oceanului Planetar, determinand reducerea sinuozitatii liniei tarmului (Figura 2). Sedimentarea treptata a golfurilor a dus la dezvoltarea campurilor marine. Pozitia relativa a liniei tarmului in momentul inceperii colonizarii milesiene (647 BC) a fost determinata prin corelarea ratei medii de progrdare a liniei tarmului, de 1.3 m\/an, valabila pentru intervalul 5000 \u2013 2730 BP cu momenul sosirii grecilor (2650 BP). In urma aplicarii acestui algoritm, pozitia tarmului la inceputul colonizarii se afla la o distanta aproximativa de 540 m spre V fata de aflorimetul de sist verde pe care se afla acropola histriana. Acest lucru conduce spre sustinerea ipotezei conform careia legatura aflorimentului de sist verde cu uscatul era determinata de deja exitenta unui tombolo (cf. Sunamura si Mizuno, 1987). Succesiunea primelor 5 varste LSO (S1 \u2013 S5) in partea de V a grindului Saele (Fig. 1B), intre 5000 \u2013 2730 BP, demonstreaza pre-existenta cel putin a primilor 2 km din cadrul grindului la momentul sosirii grecilor (2650 BP). Investigatiile geofizice efectuate in cadrul cetatii, incluzand scanare cu GPR-ul si masuratori de rezistivitate electromagnetica, demonstreaza inclinarea substratului de sist verde a aflorimentului pe care se afla acropola histriana (Fig. 3), urmata la aproximaiv 200 de m de dispartia acestuia din primii 20 m adancime (probabil prin scufundare) (Fig. 4),acest lucru explicand acumularea de sediment in partea adapostita a insulei pietroase sub forma unui tombolo.<\/p>\n

    \"2012-2\"<\/a><\/p>\n

    Figura 2. Evolu\u021bia secven\u021bial\u0103 a configura\u021biei costiere \u00een regiunea Histria.<\/strong><\/p>\n

    O alta imagine stratigrafica obtinuta in partea de V a aflorimentului se sist verde confirma absenta substratului pietros, dispunerea cvasi orizontala a stratelor nisipoase si prezenta la adancimi de aproximtiv 4 m a unor structure antropice, care, dupa forma, pot anunta prezenta unei ambarcatuni (Fig. 4).<\/p>\n

    \"2012-3\"<\/a><\/p>\n

    Figura 3. Profil de rezistivitate electromagnetica efectuat in cadrul cetaii peste aflorimentul stancos, pe directive V-E.<\/strong><\/p>\n

    \"2012-4\"<\/a><\/p>\n

    Figura 4. Imagine a stratigrafie obtinuta in lungul unui aliniament orientat E-V peste zona actuala de saratura situata in cadrul cetatii,\u00a0 in partea de V a Casei Parvan<\/strong><\/p>\n

    Reconstituirea pozitiei liniei tarmului in timpul colonizarii grecesti arata ca rata medie de progradare a liniei tamului (1 – 1.5m\/yr) s-a mentinut cel putin pe parcursul primelor secole de existenta ale cetatii. Configuratia morfologica in plan a camplui marin Saele prezinta doua seuri de grinduri cu orientari diferite si partial suprapuse in lungul unui plan de contact a carui expresie in relief este diferita de la N-la S. In partea de N acest contact se evidentiaza sub forma unei creste distincte, alcatuita in intregime din fragmente de cochilii a caror grosime pare sa depaseasca 5 m si care se inalta cu 1.5-2 m peste altitudinea medie a grindurilor laterale. Spre S, altitudinea crestei de contact scade pana la disparitie (Fig. 1B). Vom numi mai departe aceasta creasta de contact: Creasta-C. Acest contact ferm intre cele doua setui de grinduri cu varste diferite reflecta etape evolutive diferite ale campului marin Saele.<\/p>\n

    Profilul GPR efectuat perpendicular pe directia de progrdare a liniei tarmului, a carei pozitie este redata in cadrul figurii 1 prin transectul B-B\u2019, reflecta formarea abrupta a Crestei C sub forma unui set de creste puternic distorsionate. Acest lucru este evidentiat de caracterul discordant al suprafetelor de contact atat intre Creasta C si grindurile laterale, cat si intre diferitele strate care intra in componenta acesteia (Figura 5). Grindurile care incadreaza acest sector de contact in cadul campului Saele sunt despartite de un interval de timp de aproximativ 1700, dupa care s-a produs apartia subita a sedimentelor danubiene (cu continut ridicat de mica) care a determinat progradarea rapida a liniei tarmului.<\/p>\n

    \"2012-5\"<\/a><\/p>\n

    Figura 5. Imaginea stratigrafiei campului marin Saele in care se evidentiaza pozitia distincta a planului de contact \u2013Creasta C (intre 65-180 m)- prin clinoforme mai abrupte, puternic fragmentate si distorsionate.\u00a0<\/strong><\/p>\n

    Faza deltaica (1900 BP \u2013 prezent)<\/b><\/p>\n

    Setul nou de grinduri (E) al campului marin Saele a fost construit mai rapid decat cel vechi (V), concomitent cu o deplasare in sensul acelor de ceasornic a directiei de progradare a liniei tarmului, de la V-E la NV-SE. Acest lucru se explica prin tendinta naturala a stabilirii unui echilibru stabil intre orientarea liniei tarmului, mereu schimbatoare in conditiile unei progradari constante a liniei tarmului si directia predominanta a valurilor. In cazul dezvoltarii campului marin Saele, aceasta schimbare marcanta a orientarii tarmului a fost controlata de modificarea punctelor de control ale difractiei valurilor, atat in amonte (erodarea lobului Dunavat) cat si in aval (umplerea golfurilor si izolarea treptata a capurilor de faleza din aval care incadreaza celulele litorale in cadrul carora are loc sedimentarea). Ratele medii de progradare inregistrate in procesul evolutiv al campului marin Saele, determinate in functie de varsta si pozitia grindurilor care se succed in componenta acestuia au fost estimate la 10-15 m\/an, setul nou de grinduri Saele incluzand si grindurile din cadrul actualului camp marin Chituc.<\/p>\n

    Noile varste obtinute prin metoda de datare prin radiocarbon ale unor specimene articulate de Cardium sp<\/i>. Prelevate din sedimentele de fund ale lacurilor Nuntasi si Histria indica faptul ca acestea s-au format acum 600-700 ani, subsecvent dezvoltarii unitatii morfo-sedimentare Saele -Chituc. Varstele absolute obtinute in cadrul celor doua lacuri\u00a0 arata dezvoltarea lor simultana, iar aspectul cvasi-linear al malurilor sugereaza prezenta unor falii tectonice a caror activare a constituit probabil factorul cheie al formarii lacurilor.<\/p>\n

    In urma cartarii detaliate a lagunei Sinoe s-a constatat prelungirea in domeniul submers a cinci grinduri din componenta barierei Lupilor (Dumitriu si colab., 2008). Aspectul lor recurbat, de la orientarea initiala NV-SE a V-E indica faptul ca actuala bariera a Lupilor reprezinta capatul distal al aripii din aval a unui lob deltaic relict, actualmente puternic remaniat-lobul Dunavat. O continuitate asemanatoare a gindurilor s-a constatat si in cazul morfologiei sedimentelor de fund al Lacului Sinoe, acest lucru constituind un indiciu al unitatii morfo-sedimentare Saele-Chituc. Varsta grindurilor submerse este cuprinsa intre 600-700 ani BP, demonstrand faptul ca lacul a inceput sa se formeze acum cel mult 600 ani.<\/p>\n

    In concluzie, rezultatele obtinute indica faptul ca natura tectonica a planului de contact dintre cele doua seturi de grinduri din cadrul campului marin actual Saele – Creasta C – a fost favorabila mentinerii temporare a orasului pe un sector de tarm deschis, altfel tendinta constanta de progradare a campului Saele (Vechi) ar fi condus la izolarea cetatii si incetarea activitatii portuare\u00a0 mult mai devreme decat s-a produs. Unitatea morfosedimentara\u00a0 Saele (Nou)- Chituc a fost divizata in urma formarii prin subsidenta a Lacului Sinoe in ultimele sase secole.<\/p>\n

    Bibliografie<\/strong><\/p>\n

    Botha, G.A., Bristow, C.S. & Porat, N. et al. 2003. – Evidence for dune reactivation from GPR profiles on the Maputaland coastal plain, South Africa. In: Bristow, C.S. & Jol, H.M. (eds) Ground Penetrating Radar in Sediments. Geological Society, London, Special Publications, 211, 29\u201346;<\/p>\n

    Bristow, C.S. and Bailey, S.D. (2000) – Non-invasive investigation of water-table and structures in coastal dunes using\u00a0ground penetrating radar\u00a0(GPR): implications for dune management. In: Coastal Dune Management (Eds.) J.A. Houston, S.E. Edmonson and P.J. Rooney), pp. 408\u2013417. Liverpool University Press, Liverpool;<\/p>\n

    Conyers, L.B. and Goodman, D. (1997) – Ground-Penetrating Radar: an Introduction for Archaeologists. Altamira Press, London, 232 pp;<\/p>\n

    Dimitriu, R.D., Oaie, Gh., Gomoiu, M.J., Begun, T., Szobotka, St., Radan, S.C., Fulga, C., 2008. – O caracterizare interdisciplinar\u0103 a st\u0103rii geoecologice a Complexului Lagunar Razelm-Sinoe. Geo-Eco-Marina<\/i> 14 (1), 69-74;<\/p>\n

    Giosan, L., Donnelly, J.P., Constantinescu, \u015et., Filip, F., Ovejanu, I., Vespremeanu – Stroe, A., Vespremeanu, E. and Duller, G.A.T., 2006. – Young Danube delta documents stable Black Sea level since the middle Holocene: Morphodynamic, paleogeographic, and archaeological implications. Geology<\/i> 34 (9), 757-760;<\/p>\n

    Neal, A. & Roberts, C.L. 2001. – Internal structure of a trough blowout determined from migrated ground-penetrating radar profiles. Sedimentology, 48, 791\u2013810;<\/p>\n

    Pirazzoli, P., 1991. – World Atlas of Holocene Sea-Level Changes. Elsevier Oceanography series;<\/p>\n

    Reynolds, J.M., 1997. – An Introduction to Applied and Environmental Geophysics. Wiley, Chichester, 796 pp;<\/p>\n

    Preoteasa, L., Vespremeanu-Stroe, A., Hanganu, D, Katona, O., Timar-Gabor, A. 2013. – Reconstruction of the coastal morphological changes from open coast to present lagoon system in Histria region (Danube delta), Journal of Coastal Research, SI 65, sub tipar;<\/i><\/p>\n

    Vespremeanu-Stroe, A., Preoteasa, L., Hanganu, D., Brown, T., Birzescu, I., Toms, Ph. and Gabor-Timar, A., 2013. – The impact of the Late Holocene coastal changes on the rise and decay of the ancient city of Histria (Southern Danube delta), Quaternary Intenationl (sub tipar).<\/p>\n

     <\/p>\n

    \u00a0Raport de activitate \u015ftiin\u0163ific\u0103 pe anul 2013<\/strong><\/span><\/p>\n

    Descifrarea transform\u0103rilor pesisajului, \u00een timpul existen\u021bei cet\u0103\u021bii \u0219i dup\u0103 declinul acesteia a constituit o preocupare central\u0103 pentru arheologii \u015fi geografii care au desf\u0103\u0219urat activit\u0103\u021bi de cercetare la Histria, numeroase ipoteze leg\u00e2nd declinul cet\u0103\u021bii de schimbarea configura\u021biei morfologice a regiunii.<\/p>\n

    Dovezile arheologice \u015fi geologice sugereaz\u0103 \u00eentemeierea cet\u0103\u021bii Histria \u00een cadrul unui sector de \u021b\u0103rm cu deschidere spre mare, prezent\u00e2nd condi\u0163ii optime pentru naviga\u0163ie. Sursele epigrafice \u0219i arheologice confirm\u0103 comer\u021bul intens cu pe\u0219te, cereale \u0219i alte bunuri care nu ar fi fost posibil f\u0103r\u0103 infrastructur\u0103 de navigare \u0219i porturi \u00een proximitatea a\u0219ez\u0103rii. \u00cen prezent, ruinele cet\u0103\u021bii se afl\u0103 la aproximativ 7 km de linia m\u0103rii, \u00een cadrul sistemului lagunar Razelm-Sinoe, o parte din a\u015fezare afl\u00e2ndu-se pe un afloriment de \u0219isturi verzi (fost\u0103 insul\u0103 st\u00e2ncoas\u0103), \u00een timp ce restul suprapune nisipurile marine depuse \u00een spatele aflorimentului de \u0219isturi verzi, spre uscat.<\/p>\n

    Elemente arheologice ce pot fi datate cu precizie (ex. tumuli, ziduri de ap\u0103rare) au fost interpretate \u00een rela\u021bie cu loca\u021bia lor specific\u0103 \u00een cadrul complexului lagunar Razelm-Sinoe pentru a oferi primele repere cronologice \u00een \u00eencercarea de a reconstrui pozi\u021bia aproximativ\u0103 a vechilor linii de \u021b\u0103rm la Histria. Astfel, majoritatea scenariilor de evolu\u021bie costier\u0103 sunt limitate la intervalul de timp acoperit de datele arheologice.<\/p>\n

    Principalele \u00eentreb\u0103ri referitoare la schimb\u0103rile morfologiei regionale, formulate la \u00eenceputul secolului trecut (Moisil 1909; P\u00e2rvan 1914; Lambrino 1922), care sunt \u00eenc\u0103 nesolu\u021bionate, s-au referit la: 1) configura\u021bia sitului ini\u021bial (promontoriul de \u0219isturi verzi) unde milesienii au \u00eentemeiat nucleul a\u0219ez\u0103rii \u0219i dac\u0103 acesta a fost o insul\u0103, o peninsul\u0103, sau o parte din uscat?, 2) momentul decupl\u0103rii a\u0219ez\u0103rii de apele M\u0103rii Negre \u0219i la 3) natura cauzei care a determinat declinul cet\u0103\u021bii.<\/p>\n

     <\/p>\n

    \"Figure1_Color<\/a><\/p>\n

    Primele tentative de reconstruc\u021bie a peisajului antic histrian s-au concentrat asupra ora\u0219ului \u0219i asupra conexiunii acestuia cu uscatul. Vasile P\u00e2rvan (1915; 1916) \u0219i Scarlat Lambrino (1938) au sugerat c\u0103 apoikia fusese \u00eentemeiat\u0103 pe o insul\u0103, ocup\u00e2nd un promontoriu st\u00e2ncos care nu avea conexiune direct\u0103 nici cu uscatul, nici cu necropola. Cercet\u0103rile arheologice desf\u0103\u0219urate \u00een anii \u201950 \u00een arealul din jurul ora\u0219ului \u0219i \u00een necropola tumular\u0103 au condus la descoperiri importante care au f\u0103cut posibil\u0103 formularea unei noi ipoteze, potrivit c\u0103reia promontoriul st\u00e2ncos f\u0103cea parte din uscat \u00een momentul sosirii grecilor (Condurachi, 1954). Bazele acestei ipoteze au fost dezvoltate de Canarache printr-o reevaluare a vestigiilor arheologice precum apeducte, tumuli inunda\u021bi \u0219i ruine ale zidurilor de incint\u0103 ale ceta\u021bii (fig. 2 A, B<\/b>)(Canarache, 1956).<\/p>\n

    \"Figure2_COLOR<\/a><\/p>\n

    Cote\u021b (1962) \u0219i Bleahu (1962) pozi\u021bioneaz\u0103 ora\u0219ul antic la marginea dinspre mare a unei c\u00e2mpii litorale conectate cu uscatul spre nord \u0219i vest; ulterior, Cote\u021b (1966) reconsider\u0103 modelul anterior, lu\u00e2nd \u00een considerare conexiunea insulei cu uscatul doar c\u0103tre necropol\u0103 (partea de NV) printr-un tombolo<\/i> \u00eengust. Interpret\u00eend aerofotograme, Alexandrescu (1978) \u0219i \u0218tefan (1987) identific\u0103 noi drumuri antice ce indic\u0103 o leg\u0103tur\u0103 terestr\u0103 \u00a0suplimentar\u0103 spre SV, peste arealul ocupat azi de Lacul Nunta\u0219i \u0219i Saele Vest. Alte dou\u0103 studii, ce trateaz\u0103 geneza \u0219i evolu\u021bia Deltei Dun\u0103rii, furnizeaz\u0103 primele v\u00e2rste absolute ale regiunii (Panin, 1983; Panin 2003; Giosan si colab<\/i>., 2006)<\/p>\n

     <\/p>\n

    Majoritatea teoriilor consider\u0103 formarea sistemului lagunar Razelm-Sinoe ca rezultat al dezvolt\u0103rii sistemului de bariere litorale \u0219i c\u00e2mpuri marine ce a \u00eenchis golful marin antic; cu toate acestea, natura proceselor care au transformat vechiul golf \u00eentr-un mozaic de c\u00e2mpii litorale, grinduri \u0219i lacuri este \u00eenc\u0103 dezb\u0103tut\u0103. Cele mai multe ipoteze indic\u0103 oscila\u021biile eustatice ale nivelului m\u0103rii ca fiind principalul factor de influen\u021bare a schimb\u0103rilor morfologice (Bleahu 1962; Cote\u021b 1966; Alexandrescu 1978; Pippidi 1983; Panin 1983; Panin 2003), \u00een timp ce doar c\u00e2teva sugereaz\u0103 ac\u021biunea corelat\u0103 a activit\u0103\u021bii neotectonice, eroziunii \u0219i prograd\u0103rii costiere ca procese cheie ce au contribuit la conturarea configura\u021biei morfologice acuale (Canarache 1956; Giosan si colab<\/i>, 2006).<\/p>\n

    \u00cen cadrul acestui studiu s-au ob\u021binut noi v\u00e2rste absolute ale grindurilor, c\u00e2mpurilor marine \u0219i lacurilor dezvoltate \u00een vecin\u0103tatea cet\u0103\u021bii Histria, informa\u021bii stratigrafice, sedimentologice precum \u0219i profile altitudinale absolute ale principalelor unit\u0103\u021bi morfosedimentare (c\u00e2mpurile marine Saele \u015fi Chituc). Sintetizarea acestor date a condus la elaborarea unei noi ipoteze privind succesiunea evenimentelor cheie care au determinat configura\u021bia actual\u0103 a compartimentului sudic al Deltei Dun\u0103rii \u00een Holocenul Superior. Pe baza corela\u021biei v\u00e2rstelor \u0219i cotelor absolute ale forma\u021biunilor eoliene \u0219i marine din cadrul c\u00e2mpurilor marine Saele \u0219i Chituc a fost reconstituit\u0103 o nou\u0103 curb\u0103 a nivelului local al m\u0103rii \u00eenainte, \u00een timpul \u0219i dup\u0103 dispari\u021bia cet\u0103\u021bii Histria.<\/p>\n

     <\/p>\n

    \u00a0Zona studiat\u0103 <\/b><\/p>\n

    Regiunea Histria este o c\u00e2mpie costier\u0103 joas\u0103 dezvoltat\u0103 la contactul dintre Dobrogea Central\u0103 (Podi\u0219ul Casimcei) \u0219i Marea Neagr\u0103, fiind format\u0103 dintr-o asociere de c\u00e2mpuri marine (Saele \u0219i Chituc), grinduri nisipoase (bariera Lupilor) \u0219i lacuri pu\u021bin ad\u00e2nci (Sinoe, Histria \u0219i Nunta\u0219i) care, \u00eempreun\u0103, formeaz\u0103 cea mai sudic\u0103 unitate a Deltei Dun\u0103rii (fig. 1A, B<\/b>). Acropola Histriei este situat\u0103 la 7 km de la \u021b\u0103rmul actual al M\u0103rii Negre, pe un afloriment de \u0219isturi verzi, care a fost ales de primii coloni\u0219ti greci drept amplasament al centrului politic \u0219i religios al ora\u0219ului. Acest promontoriu st\u00e2ncos are altitudinea maxim\u0103 de 7 m deasupra nivelului m\u0103rii \u0219i este localizat \u00een prezent pe malul dinspre uscat al lacului Sinoe, care reprezint\u0103 compartimentul sudic al complexului lagunar Razelm-Sinoe, cel mai mare sistem lacustru (867 km\u00b2) format \u00een timpul Holocenului superior \u00een partea vestic\u0103 a Marii Negre. Complexul lagunar este constituit din patru lacuri (Razelm, Golovi\u021ba, Zmeica \u0219i Sinoe) ce sunt delimitate de bariere nisipoase \u0219i c\u00e2mpuri marine, interconectate prin canale naturale \u0219i artificiale. Principala surs\u0103 de ap\u0103 \u0219i sedimente provine din bra\u021bul sudic al Dun\u0103rii (Sf\u00e2ntu Gheorghe) prin canalele Dunav\u0103\u021b \u0219i Dranov, care \u00eenainte de regularizarea lor (1912) erau bra\u021be naturale secundare ale distributarului Sf\u00e2ntu Gheorghe (Antipa, 1914).<\/p>\n

    Unitatea morfotectonic\u0103 sudic\u0103 a Histriei este divizat\u0103 de o serie de anticlinale \u0219i sinclinale suprapuse care au influen\u021bat configura\u021bia morfologic\u0103 actual\u0103 a arealului, \u00een sensul c\u0103 aflorimentul de \u0219isturi verzi peste care se afl\u0103 acropola Histriei coincide cu axa anticlinalului Histria-Saele, iar lacul Histria muleaz\u0103 axa sinclinalului F\u00e2ntanele-Saele (Dumitriu si colab<\/i>., 2004).<\/p>\n

    \u00cen aval (c\u0103tre sud) de promontoriul st\u00e2ncos ce g\u0103zduie\u0219te acropola s-a format bariera transgresiv\u0103 (c\u00e2mpul marin) Saele, constituit\u0103 dintr-o succesiune de grinduri care m\u0103soar\u0103 3 km l\u0103\u021bime \u0219i 9,5 km lungime. Tr\u0103s\u0103tura morfostratigrafic\u0103 distinct\u0103 a barierei Saele este reprezentat\u0103 de o creast\u0103 proeminent\u0103 (Creasta C), orientat\u0103 pe diec\u021bia NE-SV, care sec\u021bioneaz\u0103 pe diagonal\u0103 unitatea morfosedimentar\u0103 Saele, \u00eemp\u0103r\u021bind-o \u00een dou\u0103 compartimente distincte \u00een ceea ce prive\u0219te cronologia \u0219i alinierea grindurilor (fig. 1B<\/b>). Barierele de progradare reprezint\u0103 forme de relief care iau na\u0219tere \u00een general \u00een cadrul sectoarelor de coast\u0103 dominate de valuri, la partea superioar\u0103 a unui \u0219elf continental cu un gradient redus, extindere larg\u0103 \u0219i cu aport sedimentar abundent (Masselink, Huges 2003). \u00cen prezent, c\u00e2mpul marin Saele este \u00eencadrat spre est de lacul Sinoe \u0219i bariera Chituc \u0219i spre vest de lacurile Istria \u0219i Nunta\u0219i. Aceste lacuri sunt situate la contactul dintre podi\u0219ul Casimcea \u0219i zona joas\u0103 a Histriei cu maluri lacustre \u00een general abrupte, \u00eenalte de 2-10 m, s\u0103pate \u00een loess care se suprapune pe alocuri peste platforme \u00eenguste de \u0219isturi verzi. Mai departe c\u0103tre nord \u0219i vest, trec\u00e2nd de lacurile Istria \u015fi Nunta\u015fi, uscatul este constituit dintr-un fundament de \u0219isturi verzi acoperite de un strat de loess gros de 2-15 m. O caracteristic\u0103 topografic\u0103 important\u0103 a regiunii este reprezentat\u0103 de o suprafa\u021b\u0103 ce inclin\u0103 u\u015for, dar constant, de la E c\u0103tre SE.<\/p>\n

     <\/p>\n

    La 2-5 km \u00eenspre mare se afl\u0103 c\u00e2mpul marin Chituc care \u00eenchide lacul Sinoe. Chitucul sudic are o morfologie similar\u0103 cu cea a c\u00e2mpiei Saele, cu grinduri al\u0103turate, \u00eenalte de 0,7-0,15 m, cu dune formate pe cel mai \u00eenalt dintre ele; Chitucul nordic are aceea\u0219i morfologie de baz\u00e0, dar la o pozi\u021bie mai joas\u0103. Geometria planar\u0103 a grindurilor are o form\u0103 de evantai, fiind orientate E-V \u0219i trunchiate de \u021b\u0103rm \u00een sectorul nordic, \u0219i NE-SV, subparalele cu \u021b\u0103rmul actual \u00een cel sudic, ce indic\u0103 amplasamentul sectoarelor erozionale \u0219i depozi\u021bionale. \u021a\u0103rmurile lacului Sinoe sunt semirectilinii, aceast\u0103 caracteristic\u0103 fiind mai evident\u0103 de-a lungul celui estic. Pe latura de vest o serie de conuri de rever \u0219i forme parabolice sunt suprapuse peste plaj\u0103 \u0219i dunele ini\u021biale men\u021bin\u00e2nd un \u021b\u0103rm mai ondulat.<\/p>\n

     <\/p>\n

    Histria se afl\u0103 \u00eentr-un climat temperat arid cu o medie anual\u0103 a precipita\u021biilor de 380 mm \u0219i amplitudini termale sezoniere de la moderate la ridicate (-0,5 \u00baC\/ 21,8 \u00baC). Pe \u021b\u0103rmul actual (Chituc) \u00een\u0103l\u021bimea semnificativ\u0103 a valurilor este de 1,43 m, iar v\u00e2nturile prevalente dinspre nord impun un LST c\u0103tre sud de 0.6-0.7 x 10 m\u00b3 y \u02c9\u00b9( Dan si colab<\/i>., 2009).<\/p>\n

     <\/p>\n

     <\/p>\n

    \u00a0Etapa pre-histrian\u0103 (cca. 2000 \u2013 cca. 650 a.Chr) <\/b><\/p>\n

    \u00a0<\/b><\/p>\n

    Oscila\u021biile de nivel ale M\u0103rii Negre \u00een timpul Holocenului constituie un subiect de actualitate \u00een literatura de specialitate, iar numeroasele controversele cu privire la scenariile propuse se afl\u0103 \u00eenc\u0103 \u00een dezbatere. Este unanim acceptat faptul c\u0103 Marea Neagr\u0103 a fost reconectat\u0103 cu Marea Mediteran\u0103 acum 7500 ani prin str\u00e2mtoarea Bosfor (Yanko-Hombach si colab<\/i>, 2007; Br\u00fcckner si colab<\/i>., 2010.). Cum a fluctuat nivelul m\u0103rilor Mediteran\u0103 \u0219i Neagr\u0103 \u00een ultimii 7500 ani este un aspect deosebit de important cu implica\u021bii multiple, \u00eentre care se disting modific\u0103rile liniei \u021b\u0103rmului \u0219i consecin\u021bele lor asupra popul\u0103rii acestor zone costiere (Br\u00fcckner si colab<\/i>., 2010). At\u00e2t pentru Marea Mediteran\u0103, c\u00e2t \u0219i pentru Marea Neagr\u0103 maximul transgresiunii marine postglaciare a creat un \u021b\u0103rm cu o morfologie sinuoas\u0103 format din golfuri \u0219i promontorii. Aceste golfuri au func\u021bionat drept capcane pentru sedimentele transportate de curen\u021bi \u00een lungul \u021b\u0103rmului, procesele fiind \u00een special intense la marginea marilor delte (Br\u00fcckner, 1997; Marriner, 2007). Cercet\u0103rile \u00eentreprinse \u00een numeroase loca\u021bii de pe coasta M\u0103rii Mediterane (Br\u00fcckner, 1997; Marriner, 2007) au ar\u0103tat c\u0103 nivelul acesteia a atins stadiul actual (nivelul 0) \u00een jur de 4000 – 3500 a.Chr. (Br\u00fcckner, 2005; Kayan, 1999; Marriner, 2007). Dup\u0103 acest moment are loc expansiunea deltelor mediteraneene, iar \u00een urm\u0103toarele milenii multe din vechile golfuri marine sunt sedimentate (Br\u00fcckner, 2005; Vott, 2004).<\/p>\n

    Pentru Marea Neagr\u0103 studiile \u00eentreprinse de Pirazzoli (1991) \u0219i Giosan \u0219i colab.(2006) arat\u0103 c\u0103\u00a0 nivelul actual a fost atins \u00een jur de 3000 a.Chr. Din acest moment, regiunea histrian\u0103 a evoluat de la un \u021b\u0103rm sinuos, compus dintr-o succesiune de golfuri \u0219i promontorii st\u00e2ncoase care limitau circula\u021bia sedimentelor \u00een lungul \u021b\u0103rmului, c\u0103tre o linie a \u021b\u0103rmului neted\u0103 \u0219i nisipoas\u0103 conform tendin\u021bei acestor sisteme de a atinge un profil de echilibru \u00een lungul \u021b\u0103rmului (Johnson, 1919).<\/p>\n

    Lacurile actuale Istria \u0219i Nunta\u0219i, care reprezint\u0103 cele mai vestice unit\u0103\u021bi ale regiunii Histria, au ajuns la configura\u021bia pre-colonizare \u00een dou\u0103 faze distincte (fig. 3):<\/b> 1) faza golfului marin, care a \u00eenceput pu\u021bin \u00eenainte de stabilizarea nivelului postglaciar \u00a0al m\u0103rii (3000 a.Chr.).; 2) faza form\u0103rii c\u00e2mpului marin, \u00een care golful a fost ocupat gradual de bariere formate de curen\u021bii \u00een lungul \u021b\u0103rmului (drift-aligned beach barriers<\/i>), care \u00een timp au juxtapus lateral \u0219i au permis formarea unui c\u00e2mp marin continuu \u2013 Saele.<\/p>\n

    \"Figure3_Color<\/a><\/p>\n

    Succesiunea continu\u0103 a cinci v\u00e2rste LSO realizate pe primii 1800 m din vestul c\u00e2mpului marin Saele se \u00eencadreaz\u0103 \u00een intervalul cca. 3000 \u2013 cca. 800 a.Chr. \u0219i demonstreaz\u0103 preexisten\u021ba acestuia la momentul sosirii primilor coloni\u0219ti greci. Pozi\u021bia \u00een cadrul c\u00e2mpului marin \u0219i v\u00e2rsta absolut\u0103 a grindurilor au permis calcularea unei rate medii de progradare de 1,3 m\/an pentru partea de vest a c\u00e2mpului marin Saele.<\/p>\n

    Pozi\u021bia \u021b\u0103rmului la \u00eenceputul coloniz\u0103rii grece\u0219ti a fost calculat\u0103 prin corelarea ratei medii de progradare (1,3 m\/an) ob\u021binute pe baza coordonatelor geografice ce definesc grindul cu v\u00e2rsta de 840 a.Chr. \u00b1 287 ani. Aceasta indic\u0103 faptul c\u0103 la acel moment linia \u021b\u0103rmului se afla la o distan\u021b\u0103 de aproximativ 540 \u00b1 350 m fa\u021b\u0103 de insul\u0103, spre continent.<\/p>\n

    Ast\u0103zi, pe o distan\u021b\u0103 mai mare de 500 m \u00een spatele insulei, spre continent, traseul ini\u021bial al grindurilor nu mai poate fi reconstituit vizual datorit\u0103 depozitelor arheologice ce ating grosimi \u00eentre 2-5 m, \u00eens\u0103 la exteriorul acestei zone modificate antropic, se observ\u0103 forma natural\u0103 curbat\u0103 a grindurilor. Acestea sugereaz\u0103 c\u0103 \u00een primul mileniu a.Chr. la contactul dintre mare \u0219i uscat (plaj\u0103) luau na\u0219tere forme de relief convexe \u00een plan, proeminente, de tipul salients<\/i> \u0219i tombolo <\/i>(cf. Sunamura si Mizuno, 1997) (fig. 4<\/b>) indic\u00e2nd, pe de o parte un aport sedimentar substan\u021bial, iar pe de alt\u0103 parte o configura\u021bie neuniform\u0103 a reliefului submers (impus\u0103 de existen\u021ba unor obstacole\/insule \u00een larg, care generau un efect de ad\u0103post \u00een spatele lor, favoriz\u00e2nd astfel acumularea sedimentelor sub forma unui tombolo<\/i>, sau de producerea unor modific\u0103ri rapide ale ad\u00e2ncimilor din proximitatea liniei apei, care rezultau \u00een perturbarea modelului de acumulare al sedimentelor \u0219i \u00een generarea unei morfologii convexe a liniei apei).<\/p>\n

    \"fig.<\/a><\/p>\n

    \u00a0Etapa histrian\u0103 <\/b>(cca. 650 a.Chr. \u2013<\/b> cca. 650 p.Chr.)<\/p>\n

     <\/p>\n

    De la \u00eenceput, din a doua jum\u0103tate a secolului al VII-lea a.Chr., apoikia s-a dezvoltat at\u00e2t pe aflorimentul de \u0219ist verde pe care s-a construit printre altele centrul religios \u0219i probabil cel administrativ, c\u00e2t \u0219i pe unit\u0103\u021bile nisipoase adiacente, unde au fost amplasate zonele reziden\u021biale \u0219i atelierele.<\/p>\n

    Datele arheologice sus\u021bin acest scenariu, aduc\u00e2nd informa\u021bii at\u00e2t pentru perioada de \u00eenceput a coloniz\u0103rii, c\u00e2t \u0219i din perioadele t\u00e2rzii. Astfel, s\u0103p\u0103turile arheologice \u00een afara acropolei, pe platoul de vest, au scos la iveal\u0103 un sector de locuin\u021be arhaice ce dateaz\u0103 din sec. VII -VI a.Chr., atest\u00e2nd locuirea pe acest teren \u00eenc\u0103 de la \u00eentemeierea cet\u0103\u021bii. Mai mult, o sec\u021biune arheologic\u0103 de la vest la est, realizat\u0103 \u00een cetate, arat\u0103 prezen\u021ba unui strat arheologic arhaic at\u00e2t pe promontoriul st\u00e2ncos, c\u00e2t \u0219i pe platoul de vest, \u00eentre zidul arhaic \u0219i zidul clasic, c\u00e2t \u0219i construirea zidurilor de incint\u0103 (arhaic, clasic, roman \u0219i elenistic) direct pe nisip.<\/p>\n

    \u00cen ceea ce prive\u0219te situa\u021bia topografic\u0103 de la nord de cetate, leg\u0103tura cu continentul este sus\u021binut\u0103 de numero\u0219i tumuli, par\u021bial sau total submer\u0219i, \u0219i care nu puteau fi construi\u021bi dec\u00e2t pe uscat (Canarache 1956). \u00cen aceast\u0103 zon\u0103 mla\u0219tinoas\u0103, au fost descoperi\u021bi tumuli ce dateaz\u0103 at\u00e2t din perioada cea mai veche a necropolei tumulare (sec. VI-V a.Chr.) c\u00e2t \u0219i din perioada roman\u0103, respectiv sec. I \u2013 II p.Chr. (Canarache, 1956; Alexandrescu, 1966; Alexandrescu, 1978) ceea ce presupune faptul c\u0103 acest teritoriu a fost accesibil o mare parte din perioada locuirii cet\u0103\u021bii. De asemenea necropola tumular\u0103 se extinde \u0219i la vest de platou, dincolo de actuala zon\u0103 submers\u0103 a lacului Istria.<\/p>\n

    Argumente arheologice care s\u0103 sus\u021bin\u0103 formarea ulterioar\u0103 a lacurilor Istria \u0219i Nunta\u0219i sunt aduse \u0219i de reconstituirea traseelor drumurilor antice, sesizabile pe fotografiile aeriene cu orientare clar\u0103 spre cetate (Stefan, 1987). Pentru perioada roman\u0103, apeductele, r\u0103mase suspendate pe malul vestic al lacului Istria, sunt un indiciu c\u0103 \u00een acest\u0103 perioad\u0103 lacul \u00eenc\u0103 nu exista.<\/p>\n

    \u00cen partea de nord a acropolei, \u00een afar\u0103 de indiciile oferite de tumuli, at\u00e2t investiga\u021biile geofizice din efectuate \u00een anii \u031390 ai secolului trecut (H\u00f6ckmann, 1999; H\u00f6ckmann si colab<\/i>., 1997) c\u00e2t \u0219i aerodocumentele (Stefan, 1987) arat\u0103 cum zidul roman de incint\u0103 \u00ee\u015fi continu\u0103 traseul pe o lungime de c\u00e2\u021biva metri \u0219i \u00een zona ml\u0103\u0219tinoas\u0103 din nord precum \u0219i prezen\u021ba unor structuri (ziduri) submerse.<\/p>\n

     <\/p>\n

    Profilele stratigrafice realizate (H1<\/b>, H2<\/b>, H3<\/b>, H4<\/b>, H5<\/b> \u0219i H6<\/b>, fig. 5<\/b> ) \u00eent\u0103resc argumentele arheologice \u0219i cronologice (LSO), care arat\u0103 c\u0103, la vest de cetate, ora\u015ful a fost construit pe forma\u021biuni nisipoase, prin prezen\u021ba unui orizont de nisip marin \u00een toate carotele peste care s-au depus stratele antropice.<\/p>\n

    \"fig.5\"<\/a><\/p>\n

    S\u0103p\u0103turile arheologice din timpul anilor \u201950 au dus la descoperirea de ruine submerse, provenind de la o zon\u0103 reziden\u021bial\u0103, \u00een partea central\u0103 a lacului Istria (Zirra, 1953). Acestea au fost interpretate ca fiind construite pe o zon\u0103 terestr\u0103 similar\u0103 cu cea care \u00eenconjoar\u0103 acum lacul. Pozi\u021bia submers\u0103 a artefactelor a fost explicat\u0103 prin construirea lor \u00een timpul unui interval \u00een decursul c\u0103ruia nivelul m\u0103rii era pesupus a fi cu 2-4 m mai sc\u0103zut dec\u00e2t cel actual – regresiunea phanagoreiana (<\/i>Bleahu, 1962)<\/i> \u00a0– sau prin ac\u021biunea combinat\u0103 a ridic\u0103rii recente de nivel al m\u0103rii cu inundarea \u021b\u0103rmului (Canarache, 1956). \u00cen acest context, apreciem faptul c\u0103 insula de loess considerat\u0103 ca fiind scufundat\u0103 era de fapt material loesoid remaniat \u00een urma eroziunii malurilor lacului.<\/p>\n

     <\/p>\n

    Dou\u0103 orizonturi distincte de nisip au fost identificate \u00een urma analizelor texturale \u0219i mineralogice ca afl\u00e2ndu-se sub n\u0103molul superficial din lacul Istria \u0219i din zona ml\u0103\u0219tinoas\u0103 ce se extinde \u00eentre acropol\u0103 \u0219i necropol\u0103. Aceste orizonturi au fost identificate \u00een cea mai ad\u00e2nc\u0103 carot\u0103 prelevat\u0103 din aceast\u0103 zon\u0103 (PHN<\/b>). Analiza granulometric\u0103 a frac\u021biei siliciclastice a probelor a scos \u00een eviden\u021b\u0103 compozi\u021bii texturale diferite pentru nivelele superior \u0219i inferior. \u00cen nivelul inferior domin\u0103 granulometria bine sortat\u0103, fin\u0103 \u0219i foarte fin\u0103, pe c\u00e2nd nisipul din nivelul superior este slab sortat, \u00eenscriindu-se pe o curb\u0103 bimodal\u0103, ce indic\u0103 prezen\u021ba mai multor texturi \u00eentre care domin\u0103 nisipurile fine \u0219i grosiere (fig. 6<\/b>).<\/p>\n

    \"Figure5\"<\/a><\/p>\n

    Pentru analiza mineralogic\u0103, dou\u0103 probe de sediment au fost colectate din aceea\u0219i carot\u0103 (PHN<\/b>): una din nivelul superior (1,2 \u2013 1,8 m ad\u00e2ncime) \u0219i una din nivelul inferior (3,2 \u2013 3,5 m ad\u00e2ncime). Elementele mineralogice care compun cele dou\u0103 niveluri sedimentare sunt, \u00een principal, reprezentate de cuar\u021b (78% \u00een nivelul superior \u0219i 55% \u00een cel inferior), mic\u0103 (0,5%, respectiv 18%) \u0219i feldspa\u021bi (14%, respectiv 8%). Cele dou\u0103 frac\u021bii sedimentare, cu diferen\u021be majore \u00een textur\u0103 \u0219i mineralogie, reflect\u0103 surse diferite. \u00cen stratul superior se reg\u0103se\u0219te, probabil, loess remaniat \u0219i nisip danubian, \u00een timp ce stratul inferior \u00eenglobeaz\u0103 nisipuri mai vechi, provenind din surse locale cum ar fi \u0219istul verde, erodat din malurile st\u00e2ncoase, sau sedimente transportate de r\u00e2ul Istria.<\/p>\n

     <\/p>\n

    Privind la scara regiunii, batimetria detaliat\u0103 a complexului lagunar Razelm-Sinoe, realizat\u0103 \u00een 2002-2004 de Institutul Na\u021bional de Geologie Marin\u0103, a relevat existen\u021ba a cinci bare nisipoase, fosile submerse care reprezint\u0103 prelungiri ale celor mai consolidate grinduri ale barierei Lupilor (Dimitriu si colab<\/i>, 2008). Aspectul lor curbat de la NV-SE la V-E c\u0103tre mare, indic\u0103 faptul c\u0103 actuala barier\u0103 a Lupilor este partea distal\u0103 a unui c\u00e2mp marin care a fost mai extins \u00eenspre est \u0219i care forma aripa din aval (downdrift wing<\/i>) a unui lob deltaic, ce corespundea bra\u021bului Dun\u0103v\u0103\u021b. Aspectul general al barierei Lupilor, cu segmente ale grindurilor \u00een aval, este asem\u0103n\u0103tor cu cel al barierei Crasnicol care, la fel, suport\u0103 aripa din aval (downdrift wing<\/i>) a unui lob deltaic contemporan (Sf. Gheorghe 2) (Panin, 1983, 2003). Acest tip de barier\u0103, cu multe ramificatii \u00een amonte, exprim\u0103 o etap\u0103 \u00een evolu\u021bia p\u0103r\u021bii din aval a lobilor deltaici maritimi asimetrici ai Deltei Dun\u0103rii (Bhattacharya, Giosan 2003) unde aportul masiv de material sedimentar fluvial fin impune o expansiune a c\u00e2mpiei deltaice cu acoperirea grindurilor nisipoase aeriene, ce provin din foste insule barier\u0103 sau plaje.<\/p>\n

    Existen\u021ba lobului deltaic Dun\u0103v\u0103\u021b (de asemenea, delta Cosna – Sinoe) a fost prima dat\u0103 propus\u0103 de Panin (1983, 2002) care estima v\u00e2rsta la 1500 a.Chr. \u2013 500 p.Chr. Noile v\u00e2rste, ob\u021binute \u00een cadrul acestui studiu prin dat\u0103ri LSO ce provin at\u00e2t din stadii de evolu\u021bie mai vechi (probele L1<\/b>, L2<\/b>) c\u00e2t \u0219i mai tinere (probele I1<\/b>, C1<\/b>) ale lobului Dun\u0103v\u0103\u0163, plaseaz\u0103 formarea lui \u00eentre sec. I a.Chr \u0219i sec VII p.Chr., fiind astfel mult mai t\u00e2n\u0103r \u0219i mai activ dec\u00e2t\u00a0 s-a propus \u00eenainte.<\/p>\n

    Dac\u0103 urm\u0103rim pozi\u021bia \u021b\u0103rmului sudic (Saele) de la momentul fond\u0103rii ora\u0219ului, men\u021binerea unei rate de progradare de 1-1,5m\/an poate fi dedus\u0103 din succesiunea grindurilor cel pu\u021bin pentru primul secol. Aceast\u0103 tendin\u021b\u0103 a fost \u00eentrerupt\u0103, dup\u0103 cum indic\u0103 pozi\u021bia grindului C care taie setul vestic de grinduri din c\u00e2mpul marin Saele, ini\u021bial orientate N-S, pe o direc\u021bie NNE-SSV. \u00centreruperea nu poate fi pus\u0103 pe seama unui factor marin local \u0219i incizia discordant\u0103 a grindului C – care se distinge \u00een partea nordic\u0103 a c\u00e2mpului Saele, \u00eentre celelalte grinduri laterale cu altitudini de p\u00e2n\u0103 la 2 m mai mari, iar \u00een parea sudic\u0103 prin \u00eengroparea acestuia – poate reflecta o deformare tectonic\u0103 semnificativ\u0103 produs\u0103 \u00eentre 700 a.Chr. \u2013 1100 p.Chr., ceea ce corespunde cu un hiatus \u00een succesiunea grindurilor. Dispari\u021bia rapid\u0103 a cap\u0103tului distal al grindurilor mai vechi sub cele mai noi, formate \u00een ultimul mileniu, sugereaz\u0103 c\u0103 primele au fost scufundate. Totu\u0219i, setul estic de grinduri este actualmente emers, f\u0103r\u0103 o tendin\u021b\u0103 clar\u0103 de descre\u0219tere \u00een profil transversal, aceast\u0103 caracteristic\u0103 indic\u00e2nd probabil \u00eencetarea subsiden\u021bei. Lobul deltaic Dun\u0103v\u0103\u021b a atins dezvoltarea sa maxim\u0103 \u00een jurul sec. VII-VIII p.Chr., c\u00e2nd se extindea \u00een aval p\u00e2n\u0103 aproape de coasta nordic\u0103 a Histriei.<\/p>\n

     <\/p>\n

    \u00a0Configura\u021bia morfologic\u0103 post histrian\u0103 (650 p.Chr. \u2013 prezent) <\/b><\/p>\n

     <\/p>\n

    M\u0103sur\u0103torile topografice \u0219i analizele stratigrafice, realizate in situ,<\/i> prin efecturea de carote cu auger<\/i>-ul \u00een nordul \u0219i sudul grindului Saele, relev\u0103 pozi\u021bia dominant\u0103 a grindului C, care corespunde contactului dintre Saele Vechi (vest) \u0219i Nou (est). Grindul C este format \u00een majoritate din scoici \u0219i fragmente de scoici (ex: Mytilus sp<\/i>., Cardium sp.)<\/i> dispuse \u00een strate cu grade diferite de compactare. Acesta pare s\u0103 urmeze aliniamentul unei falii, la est de care fostele grinduri s-au scufundat, iar noul set Saele s-a dezvoltat t\u00e2rziu \u00eentre 1100-1300 p.Chr. \u00een urma apari\u021biei bru\u0219te a sedimentelor danubiene \u00een aceast\u0103 zon\u0103, prin transport \u00een lungul \u021b\u0103rmului.<\/p>\n

    Profilele transversale topografice \u0219i stratigrafice realizate at\u00e2t \u00een partea central\u0103, c\u00e2t \u0219i \u00een partea sudic\u0103 a c\u00e2mpului marin Saele arat\u0103 o dezvoltare lateral\u0103 suborizontal\u0103 a grindurilor, conform\u0103 cu succesiunea v\u00e2rstelor lor \u0219i pierderea treptat\u0103 \u00een ad\u00e2ncime, spre sud, a contactului dintre cele dou\u0103 unit\u0103\u021bi. Cre\u0219terea ad\u00e2ncimii depozitelor eoliene pe grindurile din extremitatea vestic\u0103 a c\u00e2mpului marin Saele ar putea indica o u\u0219oar\u0103 subsiden\u021ba (\u2264 0,5 mm\/an) a acestei zone periferice sub influen\u021ba modific\u0103rilor tectonice care au generat apari\u021bia lacurilor Nunta\u0219i \u0219i Histria.<\/p>\n

    Pe baza reconstituirilor volumetrice, raportate la localizarea v\u00e2rstelor LSO \u0219i la altitudinea grindurilor \u0219i ad\u00e2ncimea dinamic\u0103 (closure depht<\/i>) (-10 m), transportul de sedimente \u00een lungul \u021b\u0103rmului (LST), specific unor condi\u021bii sedimentare ne\u00eengr\u0103dite (post 1050 p.Chr.) pe \u021b\u0103rmul de est al c\u00e2mpului marin Saele, a fost calculat la 1,0 \u2013 1,2 x 106 m3\/an.<\/p>\n

    Grindul t\u00e2n\u0103r Saele s-a format mai repede dec\u00e2t grindul mai vechi Saele, concomitent cu o schimbare a direc\u021biei de depunere de la V-E la NV-SE, care trebuie legat\u0103 de colmatarea treptat\u0103 a acestui golf din aval, ce reprezint\u0103 cap\u0103tul celulei litorale. Rata de progradare a \u021b\u0103rmului reflectat\u0103 de v\u00e2rstele LSO a fost de zece ori mai mare dec\u00e2t cea a setului vestic de grinduri (Saele Vechi), m\u0103sur\u00eend 10-15 m\/an, cu valori mai mari \u00eenregistrate \u00een aval. <\/i>Interpret\u0103m aceast\u0103 rat\u0103 mare a prograd\u0103rii ca fiind rezultatul unei cre\u0219teri bru\u0219te a aportului de sediment \u00eentr-un mediu cu energie mic\u0103 a valurilor. Noile v\u00e2rste indic\u0103 faptul c\u0103 aportul sedimentar abundent a atins maximul \u00een sectorul costier histian \u00eencep\u00e2nd cu sec. VII-VIII p.Chr. (probele L3 \u0219i C1). \u021ain\u00e2nd cont de orientarea c\u00e2mpului marin, presupunem c\u0103 aceasta s-a \u00eent\u00e2mplat c\u00e2nd lobul deltaic Dun\u0103v\u0103\u021b situat \u00een amontele curentului (la N) a \u00eenceput s\u0103 fie erodat, aliment\u00e2nd cu sediment curen\u021bii din lungul \u021b\u0103rmului, care mai apoi l-au transportat \u0219i depozitat \u00een zone mai ad\u0103postite ale acestuia. La 2-5 km est de Saele se afl\u0103 grindul Chituc, ce a \u00eenceput s\u0103 se formeze la cca. 700 p.Chr. ca o barier\u0103 litorala aliniat\u0103 aproximativ V-E. \u00cen aval, grindurile se aliniaz\u0103 la un unghi din ce \u00een ce mai sc\u0103zut, devenind orientate NE-SV, urm\u00e2nd tendin\u021ba natural\u0103 de a atinge un echilibru (Hsu si colab., 2010). Grindul Chituc este considerat \u00een unanimitate ca fiind cea mai t\u00e2n\u0103r\u0103 forma\u021biune marin\u0103, datorit\u0103 pozi\u021biei sale cea mai apropiat\u0103 de mare dar \u0219i lipsei urmelor arheologice. Formarea lui a fost estimat\u0103 ca \u00eencep\u00e2nd \u00eentre sec. al II-lea a.Chr. (Pippiddi, 1983) \u0219i al sec. al III-lea p.Chr. (Bleahu, 1962) sau al VI-lea p.Chr. (Cotet, 1960, Panin, 1983, 2003). \u00cen acest caz, v\u00e2rsta de cca. 700 p.Chr. a celui mai vechi grind (sectorul nordic) este \u00een acord cu cea mai t\u00e2n\u0103r\u0103 v\u00e2rst\u0103 anterior estimat\u0103. Cercet\u0103ri magnetometrice ale sedimentelor de pe fundul lacului Sinoe sugereaz\u0103 continuarea p\u0103r\u021bii estice a grindului Saele cu bariera Chituc (Mih\u0103ilescu si colab., 1983; Dimitriu si colab., 2004).<\/p>\n

    De\u0219i mul\u021bi autori au remarcat asem\u0103narea dintre Saele estic \u0219i Chituc, continu\u0103 s\u0103 le considere ca av\u00e2nd v\u00e2rste diferite \u0219i interpreteaz\u0103 prezenta configura\u021bie pe seama unei faze transgresive marine care a dus la transformarea golfului Sinoe \u00eentr-o lagun\u0103 ca urmare a form\u0103rii barierei Chituc (Bleahu 1962; Cote\u0163 1966; Panin 1983; Panin 2003).<\/p>\n

    Recent, Giosan \u0219i colab.(2006) au propus dou\u0103 scenarii posibile: fie ele s-au format \u00een acela\u0219i timp pe laturile unui golf, fie Chituc este mai t\u00e2n\u0103r dec\u00e2t Saele.<\/p>\n

    Noile v\u00e2rste absolute, ob\u021binute \u00een cadrul acestui studiu, ca \u0219i semnalul magnetometric al sedimentelor lacustre \u0219i geometria grindului nisipos indic\u0103 evolu\u021bia comun\u0103 a compartimentului estic al c\u00e2mpului Saele \u0219i a Chitucului, care au format un grind continuu cel pu\u021bin \u00eentre 1050 \u0219i 1340 p.Chr.<\/p>\n

    \"Figure6\"<\/a><\/p>\n

    De fapt, v\u00e2rstele \u00eenregistrate pe Saele estic sunt contemporane cu cele din centrul Chitucului, \u00een timp ce ultimul interval (1400 p.Chr. – prezent) corespunde form\u0103rii Chitucului sudic. Masivul grind Chituc-Saele s-a separat \u00een dou\u0103 o dat\u0103 cu apari\u021bia lacului Sinoe.<\/p>\n

    Cum cele mai tinere grinduri, care ast\u0103zi sunt submerse \u00een apa lacului Sinoe, au v\u00e2rste \u00eentre 1280 – 1340 p.Chr., presupunem o v\u00e2rst\u0103 maxim\u0103 pentru formarea lacului \u00een partea de sud de cca 1400 p.Chr.<\/p>\n

     <\/p>\n

    \u00cen ceea ce prive\u0219te evolu\u021bia lobului Dun\u0103v\u0103\u021b \u00een ultimii 1300 ani, cea mai puternic\u0103 eroziune a avut loc \u00een p\u0103r\u021bile central\u0103 \u0219i nordic\u0103, dup\u0103 ce bra\u021bul Dun\u0103v\u0103\u021b a fost abandonat (Panin, 2003), \u00een timp ce subsiden\u021ba activ\u0103 local a dus la scufundarea partii din aval \u0219i a initiat formarea bazinului nordic al lacului Sinoe. Astfel, cea mai mare parte a lobului a fost distrus\u0103, singura urm\u0103 r\u0103m\u00e2n\u00eend bariera Lupilor.<\/p>\n

    \u00a0<\/b><\/p>\n

    5. Concluzii<\/b><\/p>\n

    Noul context geocronologic stabilit \u00een cadrul acestui studiu pentru regiunea costier\u0103 Histria, descrierile stratigrafiei sedimentelor lagunare \u0219i ale c\u00e2mpurilor marine \u0219i datele topografice red\u00e2nd configura\u021bia in profil transversal a altitudinii unit\u0103\u021bilor morfosedimentare Saele \u0219i Chituc stau la baza formul\u0103rii noului scenariu privind progresia schimb\u0103rilor mediului costier histrian pe parcursul ultimelor cinci milenii. Datele ob\u021binute furnizeaz\u0103 noi evidente referitoare la factorii care au controlat aceste schimb\u0103ri la scar\u0103 macro-temporal\u0103: fluxul sedimentar, nivelul local al m\u0103rii \u0219i tectonicitatea regional\u0103. Acest studiu propune un nou model al evolu\u021biei costiere a regiunii Histria, de la stadiul de golf marin conturat dup\u0103 transgresiunea postglaciar\u0103 p\u00e2n\u0103 la cel actual de sistem lagunar compus din c\u00e2mpuri marine, bariere litorale \u0219i lagune. Rezultatele acestui studiu contribuie la conturarea unei noi ipoteze privind impactul schimb\u0103rilor costiere asupra cet\u0103\u021bii Histria. \u00cenfiin\u021barea cet\u0103\u021bii \u00een sec. al VII-lea a.Chr. indic\u0103 faptul c\u0103 la acea vreme existau \u00een zon\u0103 condi\u021bii favorabile construirii unui port a\u0219a cum este atestat \u00een documentele arheologice \u0219i epigrafice (Pippidi, 1983).<\/p>\n

    Reconstituirea pozi\u021biei vechilor linii de \u021b\u0103rm pe baza noilor v\u00e2rste absolute ob\u021binute \u0219i documentele arheologice sugereaz\u0103 \u00eentemeierea ora\u0219ului pe un afloriment de \u0219ist verde la ad\u0103postul c\u0103ruia s-au acumulat sedimente marine sub forma unui tombolo<\/i>. La aproximativ 10-20 km N (\u00een amonte), acum 1900-1300 ani se dezvolta un lob deltaic sub ac\u021biunea bra\u021bului sudic al Dun\u0103rii func\u021bional la acea vreme: Dunav\u0103\u021b. Cel mai probabil, o bun\u0103 parte din sedimentele transportate de curen\u021bii de \u021b\u0103rm predominant dinspre N spre S, trecea dincolo de acesta contribuind decisiv la sc\u0103derea ad\u00e2ncimilor din fa\u021ba ora\u0219ului. Acest lucru a dus la \u00eengreunarea accesului vaselor maritime \u0219i la declinul activit\u0103\u021bii portuare.<\/p>\n

    \u00cen succesiunea cronologic\u0103 a grindurilor din componen\u021ba c\u00e2mpului marin Saele a fost identificat un hiatus de aproximativ 2 milenii (720 a.Chr. – 1030 p.Chr.) corespunz\u0103tor liniei de contact dintre cele dou\u0103 seturi de grinduri cu orient\u0103ri \u0219i cronologii diferite (Saele Vechi\/Saele Nou). Acest contact se distinge pe teren printr-o creast\u0103 alc\u0103tuit\u0103 predominant din material cochilifer puternic fragmentat care sec\u021bioneaz\u0103 oblic, pe direc\u021bie NE-SV setul de grinduri vechi. Aceast\u0103 particularitate morfologic\u0103 nu reprezint\u0103 o tras\u0103tur\u0103 comun\u0103 sectoarelor costiere cu dinamic\u0103 \u00a0progradant\u0103, \u00een condi\u021biile \u00een care nivelul marin local s-a men\u021binut cvasi-stabil. Stabilitatea documentat\u0103 a nivelului marin local \u0219i contexul neotectonic activ al zonei fac ca geneza aceastei creste s\u0103 fie interpretat\u0103 ca o dovad\u0103 a activit\u0103\u021bii neotectonice din zona Histria. Cel mai probabil la E de aceast\u0103 creast\u0103 de contact, subsiden\u021ba activ\u0103 a dus a \u00eengroparea grindurilor apar\u021bin\u00eend setului vechi concomitent cu blocarea sau \u00eencetinirea construc\u021biei unor noi grinduri pe parcursul activit\u0103\u021bii ora\u0219ului. Reconstituirea configura\u021biei geografice la N de a\u0219ezare sugereaz\u0103 c\u0103 lobul deltaic Dunav\u0103\u021b a atins extinderea maxim\u0103 \u00een intervalul secolelor VII-VIII p.Chr., arealul de influen\u021b\u0103 a acestui centru depozi\u021bional extinz\u00eendu-se \u00een aval p\u00e2n\u0103 aproape de \u021b\u0103rmul N al ora\u0219ului. \u00cen consecin\u021b\u0103, \u00een acest interval temporal este plasat \u0219i momentul decupl\u0103rii ora\u0219ului de mare. Subsecvent, p\u0103r\u021bile nordic\u0103 \u0219i central\u0103 ale lobului Dunav\u0103\u021b au fost afectate de procese de eroziune dup\u0103 schimbarea vechiului curs al bra\u021bului \u0219i abandonarea lobului (Panin, 2003). Acum 1300 ani driftul de \u021b\u0103rm caracteristic coastei histriene a crescut spre 1-1,2\u00d7106<\/sup>m3<\/sup>\/an, contribuind la umplerea rapid\u0103 a celulei litorale reprezentat\u0103 de golful deschis din fa\u021ba grindului Saele Vechi. \u00cen consecin\u021b\u0103, \u00een intervalul cuprins \u00eentre acum 1300-720 ani, ratele rapide de \u00eenaintare ale liniei apei, de aproximativ 10-15m\/an, au condus la \u00eenaintarea rapid\u0103 a liniei apei \u0219i la construc\u021bia c\u00e2mpului marin Saele Nou-Chituc, \u00een p\u0103r\u021bile sudic\u0103 \u0219i estic\u0103 ale acropolei. Mai t\u00e2rziu, acest c\u00e2mp marin a fost sec\u021bionat \u00een dou\u0103 unit\u0103\u021bi distincte prin apari\u021bia lagunei Sinoe. Contrar opiniilor anterior formulate, care legau geneza lacului de o transgresiune marin\u0103 recent\u0103 (transgresiunea histrian\u0103) sau morfodinamicii costiere[1]<\/a>, o serie de eviden\u021be de natur\u0103 geomorfologic\u0103 \u0219i arheologic\u0103, precum formarea cvasi-concomitent\u0103 \u00een intervalul de timp cuprins \u00eentre acum 1200-600 ani a crestei de contact dintre Saele Vechi si Saele Nou, apari\u021bia lacurilor Histria, Nunta\u0219i \u0219i Sinoe, subsecvent form\u0103rii c\u00e2mpului marin Saele-Nord Chituc a\u0219a cum o demonstreaz\u0103 noile v\u00e2rste absolute ob\u021binute pentru aceste unit\u0103\u021bi \u00a0precum \u0219i artefactele aflate \u00een prezent submerse \u00een cadrul acestor lacuri, sus\u021bin activitatea neotectonic\u0103 drept factorul principal care a controlat reconfigurarea regiunii costiere Histria \u00eenainte, \u00een timpul \u0219i dup\u0103 dispari\u021bia cet\u0103\u021bii Histria.<\/p>\n

    \"Figure7<\/a><\/p>\n

     <\/p>\n

    Alexandrescu, P., 1966. Necropola tumular\u0103. <\/i>S<\/i>\u0103p\u0103turi 1955-1961<\/i>, \u00een Condurachi, E. (ed.), Histria II<\/i>, Bucure\u0219ti.<\/p>\n

    Alexandrescu, P., 1970. P<\/i>eisajul histrian \u00een Antichitate<\/i>, Pontica 3, 77-85.<\/p>\n

    Alexandrescu, P., 1978. No<\/i>t<\/i>es de topographie histrienne<\/i>, Dacia NS, 22, 331-342.<\/p>\n

    Alexandrescu, P., Schuller, W. (eds.),1990. Histria. <\/i>Eine Griechenstadt an der rum\u00e4nischen Scwarzmeerk\u00fcste<\/i>, Konstanz.<\/p>\n

    Antipa, G., 1914.C\u00e2teva probleme \u015etiin\u0163ifice \u015fi economice privitoare la Delta Dun\u0103rii<\/i>, An. Acad.Rom. Mem. Sect. St. 2 (36), 61-135.<\/p>\n

    Bhattacharya, J.P., Giosan, L., 2003. Wave-influenced deltas: Geomorphologic implications for facies reconstruction<\/i>, Sedimentology 50, 187\u2013210.<\/p>\n

    Bleahu,\u00a0 M., <\/i>1962.Observa\u0163ii \u00a0asupra \u00a0evolu\u0163iei \u00a0zonei \u00a0Histria \u00a0\u00een \u00a0ultimele \u00a0trei \u00a0milenii<\/i>, \u00a0Probleme de Geografie 9, 45-56.<\/p>\n

    Br\u00fcckner H., 1997.Coastal changes in Western Turkey. Rapid delta progradation in historical times. In: BRIAND, F. (ed.): Transformations and evolution of the Mediterranean coastline. (Bulletin de l\u2019Institut Oceanographique, No. Sp\u00e9cial 18). Monaco: 63-74.<\/p>\n

    Br\u00fcckner H., 2003. Delta evolution and culture\u2013aspects of geoarchaeological research in Miletos and Priene. In: Wagner, G.A., Pernicka, E., Uerpmann, H.P. (Eds.), Troia and the Troad\u2013Scientific approaches. Springer Series: Natural Science in Archaeology. Berlin,Heidelberg, New York, pp. 121\u2013144.<\/p>\n

    Br\u00fcckner H., V\u00f6tt A., Schriever A., Handl M., 2005. Holocene delta progradation in the eastern Mediterranean – case studies in their historical context. M\u00e9diterran\u00e9e, revue g\u00e9ographique des pays m\u00e9diterran\u00e9ens 1-2: 95-106. Aix-en-Provence.<\/p>\n

    Br\u00fcckner, H., Kelterbaum, D., Marunchak, O., Porotov, A., V\u00f6tt, A., 2010. T<\/i>he Holocene sea level history since 7500 BP- lessons from the eastern Mediterranean, the Black and Azov seas<\/i>, Quaternary International 225 (2), 160-179.<\/p>\n

    Canarache, V., 1956. Observa\u0163ii noi cu privire la topografia Histriei<\/i>, Studii si Cercetari de Istorie Veche 7, (2-3), 289-315.<\/p>\n

    Condurachi, E. (ed.), 1954. Histria. Monografie arheologic\u0103 1<\/i>, Bucure\u0219ti.<\/p>\n

    Cote\u0163, P. V., 1962. C\u00e2teva date asupra evolu\u0163iei paleogeografice cuaternare a regiunii Istria<\/i>, Materile si Cercetari Arheologice 8, 424-431.<\/p>\n

    Cote\u0163, P. V., 1966. \u0162\u0103rmul M\u0103rii Negre \u015fi evolu\u0163ia lui \u00een timpuri istorice (cu privire special\u0103 asupra regiunii Histria)<\/i>, \u00een Condurachi, E. (ed.), Histria II<\/i>, Bucure\u0219ti, 337-352.<\/p>\n

    Dan, S., Stive M.J., Walstra,D.J.R., Panin N., 2009. Wave climate, coastal sediment budget and shoreline changes for the Danube Delta.<\/i> Marine Geology 262 (1-4), 39-49.<\/p>\n

    Dimitriu, \u00a0R.G., \u00a0Oaie, \u00a0Gh., \u00a0Szobotka, cialisfrance24.com<\/a> \u00a0\u015et., \u00a0Gomoiu, \u00a0M.T., \u00a0Sava, \u00a0C.S.,\u00a0 Secrieru, \u00a0D., \u00a0Fulga, \u00a0C., Sosnovschi, E., Anghel, S., 2004.Cartografierea geologic\u0103 \u015fi geofizic\u0103 a sectorului Sinoe<\/i>, CERES, Raport stiintific<\/p>\n

    Dimitriu, R.D., Oaie, Gh., Gomoiu, M.J., Begun, T., Szobotka, St., Radan, S.C., Fulga, C., 2008. O caracterizare interdisciplinar\u0103 a st\u0103rii geoecologice a Complexului Lagunar Razelm-Sinoe<\/i>, Geo-Eco- Marina 14(1), 69-74.<\/p>\n

    Giosan, L., Donnelly, J. P., Constantinescu, \u015et., Filip, F., Ovejanu, I., Vespremeanu – Stroe, A., Vespremeanu, E., Duller, G.A.T., 2006. Young Danube delta documents stable Black Sea level since the middle Holocene: Morphodynamic, paleogeographic, and archaeological implications<\/i>, Geology, 34, 9, 757-760.<\/p>\n

    Hsu, J.R.C., Yu, M.-J., Lee, F. \u2013C. & Benedet, L., 2010 Static bay beach concept for scientists and engineers: A review<\/i>, Coastal Engineering 57, 76-91.<\/p>\n

    H\u00f6ckmann O., M\u00fcller U., Peschel G., Woehl A.\u00a0\u00a0 1997. Histria an der K\u00fcste des Schwarzen Meeres.\u00a0\u00a0\u00a0 Prospektionsarbeiten im antiken Stadtgebiet, Antike Welt 28, Heft 3, p. 209-216.<\/p>\n

    H\u00f6ckmann\u00a0 1999. Der Hafen von Histria. Unterwasserprospektion\u00a0\u00a0 zur Suche nach dem antiken Hafen von Histria ( Rum\u00e4nien) im Jahre 1998, Skyllis, Zeitschrift f\u00fcr Unterwasserarch\u00e4ologie, 1, 35-45.<\/p>\n

    Jonhson 1919\u00a0\u00a0\u00a0 Jonhson, J.W., Shore processes and shoreline development<\/i>, New York.<\/p>\n

    Kayan I., 1999. Holocene stratigraphy and geomorphological evolution of the Aegean coastal plains of Anatolia. Quarternary Science Reviews 18: 541-548<\/p>\n

    Lambrino, M. F, 1938. Les vases archa<\/i>\u00ef<\/i>ques d\u2019Histria<\/i>, Bucure\u0219ti.<\/p>\n

    Marriner N.,2007. Geoarchaeology of Phoenicia\u2019s buried harbours: Beirut, Sidon and Tyre 5000 years of human-environment interactions, PhD thesis, Universit\u00e9 Aix-Marseille I UFR des sciences g\u00e9ographiques et de l\u2019am\u00e9nagement Ecole doctorale : Espace, culture, societies 355.<\/p>\n

    Masselink, G., Hughes, M.G., 2003. Introduction to coastal processes and geomorphology<\/i>. Hodder education<\/p>\n

    Mih\u0103ilescu, N., R\u0103dan, S., Artin, L., R\u0103dan, S., R\u0103dan, M., Vanghelie, I., Modern sedimentation in the Razelm-Sinoe Lacustrine Complex<\/i>, Anuarul Institutului de Geologie si Geofizica, 62, 297-304.<\/p>\n

    Moisil, C., Antichit\u0103\u0163i cre\u015ftine din Istros<\/i>, BCMI 2, 165-170.<\/p>\n

    Murray, A.S., Wintle, A.G., 2002. Luminescence dating of quartz using an improved single-aliquot regenerative-dose protocol<\/i>, Radiation Measurements 32, 57\u201373.<\/p>\n

    Murray, \u00a0A.S., \u00a0Wintle, \u00a0A.G., \u00a02003.The \u00a0single \u00a0aliquot \u00a0regenerative \u00a0dose \u00a0protocol: \u00a0potential \u00a0for improvements in reliability<\/i>, Radiation Measurements 37, 377\u2013381.<\/p>\n

    Panin, N., 1983. Black Sea coast line changes in the last 10,000 years: a new attempt at identifying the Danubes mouths as described by the Ancients<\/i>, Dacia N. S. 27, 175-184.<\/p>\n

    Panin,\u00a0 \u00a0N., 2003. The\u00a0 \u00a0Danube\u00a0 \u00a0Delta\u00a0 \u00a0geomorphology\u00a0 \u00a0and\u00a0 \u00a0Holocene\u00a0 \u00a0evolution:\u00a0 \u00a0a\u00a0 \u00a0synthesis<\/i>,\u00a0 Geomorphology: relief, processus, environment 4, 247-262.<\/p>\n

    P\u00e2rvan, V., 1915 Rum\u00e4nien (Arch\u00e4ologische Funde im Jahre 1914)<\/i>, ArchAnz 4, 253- 270.<\/p>\n

    P\u00e2rvan,V., 1916.Campania a II-a de s\u0103p\u0103turi la Histria. Raport asupra activit\u0103\u0163ii Muzeului Na\u0163ional de Antichit\u0103\u0163i \u00een cursul anului 1915<\/i>, Bucure\u015fti, 18-20.<\/p>\n

    Pippidi, D.M., 1983. Inscrip\u0163iile din Scythia Minor grece\u015fti \u015fi latine. 1, Histria \u015fi \u00eemprejurimile<\/i>, Bucure\u015fti.<\/p>\n

    Pirazzoli, P., 1991.World Atlas of Holocene Sea-Level Changes<\/i>, Elsevier Oceanography series.<\/p>\n

    Sunamura, T., Mizuno, O., 1987. A study on depositional shoreline forms behind an island<\/i>, Annual Report Institute Geosciences, University of Tsukuba, 13, 63-78.<\/p>\n

    \u015etefan, A. S., 1987.\u00c9volution de la c\u00f4te dans la zone des bouches du Danube durant l\u2019Antiquit\u00e9<\/i>, \u00een: D\u00e9placements des lignes de rivage en M\u00e9diterran\u00e9e d’apr\u00e8s les donn\u00e9es de l’arch\u00e9ologie, Editions du CNRS, Colloques Internationaux, Paris, 191-209.<\/p>\n

    van Heteren, S., Huntley, D.J., van de Plassche, O., Lubberts, R.K., 2000. Optical dating of dune sand for the study of sea-level change<\/i>, Geology 28, 411\u2013414.<\/p>\n

    Vespemeanu, E., 2005. Geografia M\u0103rii Negre. Editura Universitar\u0103. Bucure\u015fti, 255.<\/p>\n

    Vespemeanu-Stroe, A., Tatui, F., 2011. N<\/i>orth-Atlantic osscilations signature on coastal dynamics and climate variability of the Romanian Black Sea coast<\/i>, Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences 6 (1), 135-144.<\/p>\n

    V\u00f6tt A., Br\u00fcckner H., Schriever A., Handl M., Besonen M., van der Borg K., 2004. Holocene coastal evolution around the ancient seaport of Oiniadai, Acheloos alluvial plain, NW Greece. In: Schernewski, G., Dolch, T. (Eds.), Geographie der Meere und K\u00fcst en. Coast li ne Repor t s, vol . 1, 43\u201353. Rost ock- Warnem\u00fcnde.<\/p>\n

    Zirra, V., Alexandrescu, P., 1957. \u015eantierul arheologic Histria: sectorul necropolei tumulare.\u00a0 Materiale \u015fi Cercet\u0103ri Arheologice 4, 22-31.<\/p>\n

    Yanko-Hombach V., Gilbert A.S., Panin N., Dolukhanov P.M. (Eds.). 2007. The Black Sea Flood Question: Changes in Coastline, Climate, and Human Settlement. bbSpringer,123, Dordrecht, The Netherlands.<\/p>\n

    \n
    \n
    \n

    [1]<\/a> Bleahu 1962, p55; Vespremeanu 2005, p73.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n

     <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Raport de activitate \u015ftiin\u0163ific\u0103 pe anul 2010 Cetatea Histria a fost \u00eenfiin\u0163at\u0103 \u00een secolul al VII-lea \u00ce.Ch pe un promotoriu alc\u0103tuit din \u015fisturi verzi \u015fi acoperit de o stiv\u0103 relativ sub\u0163ire de loess, \u00een partea de S a lagunei Halmiris. Histria reprezint\u0103 cea mai veche colonie greceasc\u0103 de pe \u0163\u0103rmul vestic al M\u0103rii Negre, […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":0,"menu_order":5,"comment_status":"open","ping_status":"open","template":"","meta":{"footnotes":""},"class_list":["post-2","page","type-page","status-publish","hentry"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/histria.geo.unibuc.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/2","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/histria.geo.unibuc.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/histria.geo.unibuc.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/histria.geo.unibuc.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/histria.geo.unibuc.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/histria.geo.unibuc.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/2\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/histria.geo.unibuc.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}